OLOI¹, oloaie, s. n. (Pop. și fam.) Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi.

oloi² sn [At: N. TEST. (1648) 191^v/9 / V: (reg) ul~ / Pl: ~uri / E: mg olaj] 1 (Îvp) Ulei. 2 (Reg; îs) ~ de lemn Untdelemn. 3 (Reg; îs) ~ de lampă Petrol. 4 (Rar) Vopsea de ulei.

oloi³ vt [At: DLR / V: (reg; cscj) ~a / Pzi: ~esc / E: oloi²] (Reg) A uleia.

oloi¹ sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~oaie / E: oală + -oi] 1-2 (Reg; șdp) Oală (mare).

OLOI¹, oloaie, s. n. Augmentativ al lui oală. – Oală + suf. -oi.

OLOI, oloiuri, s. n. (Regional) Ulei. Își descoperiră capetele pieptănate cu cărare la mijloc și unse cu oloiuri mirositoare. SADOVEANU, O. I 297. Țuțuienii... sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi. CREANGĂ, A. 72. Rana se unge cu oloi de cînepă și buba trece. ȘEZ. III 176. ♦ Vopsea de ulei. Un vechi portret zugrăvit în oloi. EMINESCU, N. 58.

OLOI ~uri n. pop. v. ULEI. /ung. olaj

olóĭ n., pl. urĭ (ung. olaj. V. uleĭ 1). Est. Uleĭ.

oloia v vz oloi³

uloi² sn vz oloi²

uloi¹ sn vz oloi¹

OLOIU (pl. -iuri, -oaie) sn. Mold. Trans. Uleiu: sămînța de cînepă se făcea ~, pîrîind sub talpele noastre (CRG.); un vechiu portret zugrăvit în ~ (EMIN.); fata ...aduse nește oloaie și-l unse (RET.) [ung. olaj].

oloiu n. Mold. uleiu: un portret zugrăvit în oloiu EM. [Rut. OLOĬ = rus. OLEĬ].

1) uléĭ n., pl. urĭ (vsl. olĭeĭ, ĭelĭeĭ, d. lat. óleum și vgr. élaion; sîrb. olaj, uleĭ, ulje, undelemn; rut. oloĭ, pol. olej; ung. olaj; germ. oel). Vest. Undelemn scos din nucĭ, cînepă, in, rapiță ș. a. – În est oloĭ (ung.)

oloi² (oală mare) (pop., fam.) s. n., pl. oloaie

oloi¹ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oloiesc, 3 sg. oloiește, imperf. 1 oloiam; conj. prez. 1 sg. să oloiesc, 3 să oloiască

oloi³ (ulei) (înv., pop.) s. n., pl. oloiuri

oloi³ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oloiesc, imperf. 3 sg. oloia; conj. prez. 3 să oloiască

oloi² (ulei) (înv., pop.) s. n., pl. oloiuri

oloi¹ (pop., fam.) (oală mare) s. n., pl. oloaie

oloi (ulei) s. n., pl. oloiuri

oloi (oală mare) s. n., pl. oloaie

oloi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oloiesc, imperf. 3 sg. oloia; conj. prez. 3 sg. și pl. oloiască

ulei¹ (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uleiuri

ulei² (trunchi de copac; vas; stup) (reg.) s. n., pl. uleie

OLOI s. v. ulei, untdelemn.

oloi s. v. ULEI. UNTDELEMN.

olói, oloiuri, (oleu), s.n. (pop.) 1. Ulei, undelemn. ■ Oloi de sâmburi = ulei din semințe de dovleac; oloi de rujă = ulei din semințe de floarea-soarelui: „Dacă facem descântecul peste horincă sau vin, atunci să bei puțin, iar dacă-l facem peste oleu de olivă, atunci să se ungă” (Bârlea, 1924: 406). 2. Petrol (pentru lampă), în expr. oloi de ars sau oloi puturos; naft, dohot, hopâc, opaiț. – Din magh. olaj „ulei” (DEX, MDA).

oloi, oloiuri, (oleu), s.n. – (pop.) 1. Ulei, undelemn. Oloi de sâmburi = ulei din semințe de dovleac; oloi de rujă = ulei din semințe de floarea-soarelui: „Dacă facem descântecul peste horincă sau vin, atunci să bei puțin, iar dacă-l facem peste oleu de olivă, atunci să se ungă” (Bârlea, 1924: 406). 2. Petrol (pentru lampă), în expr. oloi de ars (Rona, Giulești, Budești, Mara) sau oloi puturos (Mara); naft, dohot, hopâc, opaiț (ALRRM, 1971: 330). – Din magh. olaj „ulei” (Scriban; Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

oloi, (oleu), s.n. – (pop.) 1. Ulei, undelemn. Oloi de sâmburi = ulei din semințe de dovleac; oloi de rujă = ulei din semințe de floarea-soarelui: „Dacă facem descântecul peste horincă sau vin, atunci să bei puțin, iar dacă-l facem peste oleu de olivă, atunci să se ungă” (Bârlea 1924: 406). 2. Petrol (pentru lampă), în expr. oloi de ars (Rona, Giulești, Budești, Mara) sau oloi puturos (Mara); naft, dohot, hopâc, opaiț (ALR 1971: 330). – Din sl. olej.

oloia, oloiez, vb. tranz. – A unge cu ulei. – Din oloi „a uleia” (MDA).

OLOI³ vb. IV. Tranz. (Regional) A uleia. com. din traniș – zălau. – prez. ind.: oloiesc. – Și: oloia vb. I. com. din hereclean – zălau. – v. oloi².

OLOl¹ s. n. (Regional) Augmentativ al lui oală (I 1). cf. ANON. CAR., SĂGHINESCU, v. 97, bul. Fil. vii-viii, 111. Vasele pentru gătirea bucatelor sînt: oala, tingerea, tigaia, oloiu... h iii 229, cf. 269, com. marian. – PI.: oloaie. – Oală + suf. -oi.

OLOl² s. n. (Învechit și popular) Ulei. Pentru mărturisitura domnului au fost aruncat într-o cadă de oloiu fierbinte. n. test. (1648), 191^v/9. Iară răii să n-ajungă Cu oloi capul să-mi ungă. dosoftei, ps. 474/14. Sămînța de cînepă se făcea oloi, părăind sub talpele noastre. creangă, a. 99. Băiete, dă-mi niște oloi de in, să pot mînca mazărea asta bătută. d. zamfirescu, t. s. 11, cf. pamfile, i. c. 236, dr. iv, 156. Își descoperiră capetele... unse cu oloiuri mirositoare. sadoveanu, o. i, 50. Oloiul... se face din sămînță de cînepă. șez. viii, 38, cf. alr ii/i h 179, a i 22, v 14, vi 9, 14, 19, 26. ◊ (Regional) Oloi de lemn = untdelemn. alr ii 3 653/95, 219, 228, 250, 260, 279, 284, 316, 334, 346, 349, 574. ♦ (Regional, și în sintagma oloi de loampă) Petrol. alr i 1607/223, cf. 227, 229, 266, Mat. dialect, i, 184. ♦ (Rar) Vopsea de ulei. Umbra sa... deveni clară, ca un vechi portret zugrăvit în oloi. eminescu, n. 58. – PI.: oloiuri. – Și: (regional) uloi s. n. alr I 1607/9,12,96,107,112,118, alr ii 3652/27, 29, 76, 102, 105, 537, 551, 833. – Din magh. olaj.