2 intrări
19 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OLOGIRE, ologiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) ologi și rezultatul ei; ologeală. – V. ologi.
OLOGIRE, ologiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) ologi și rezultatul ei; ologeală. – V. ologi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ologire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: ologi] (Rar) 1-3 Ologie (1-3)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OLOGIRE s. f. Ologeală. Tata a alergat înnebunit cu arma în mîini, pînă la ologire. SAHIA, N. 15.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OLOGI, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ologi [At: LB / V: (reg) ul~ / Pzi: ~gesc / E: olog] 1-2 vt A face pe cineva olog (1, 3) lovindu-l, rănindu-l etc. 3-4 vi A deveni olog (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OLOGI, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
OLOGI, ologesc, vb. IV. 1. Tranz. A face pe cineva să devină olog (lovindu-l, rănindu-l etc.). Cît pe ce era să ne ologească boaita cea îndrăcită. CREANGĂ, A. 43. Nouă cai că-mi ologea. TEODORESCU, P. P. 90. 2. Intranz. A rămîne olog (în urma unui accident sau a unei boli). De ți-ar ologi picioarele, îți rămîne gura. CAMILAR, N. II 351. Îi crescuse barba de trei coți... surzise și ologise. FILIMON, C. 301.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A OLOGI ~esc tranz. A face să se ologească. /Din olog
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE OLOGI mă ~esc intranz. A deveni olog; a se face olog. /Din olog
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ologì v. a face olog.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ologésc v. tr. (d. olog). Fac olog. V. intr. Ajung olog.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ologire (rar) s. f., g.-d. art. ologirii; pl. ologiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ologire (rar) s. f., g.-d. art. ologirii; pl. ologiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ologire s. f., g.-d. art. ologirii; pl. ologiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ologi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologesc, 3 sg. ologește, imperf. 1 ologeam; conj. prez. 1 sg. să ologesc, 3 să ologească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ologi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologesc, imperf. 3 sg. ologea; conj. prez. 3 să ologească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ologi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologesc, imperf. 3 sg. ologea; conj. prez. 3 sg. și pl. ologească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OLOGI vb. 1. a (se) schilodi, (înv. și reg.) a (se) calici. (Un om care a ~.) 2. a (se) cotonogi. (O vită care a ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OLOGI vb. 1. a (se) schilodi, (înv. și reg.) a (se) calici. (Un om care s-a ~.) 2. a cotonogi. (O vită care a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT407) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ologire, ologirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) ologi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ologeală
- Tata a alergat înnebunit cu arma în mîini, pînă la ologire. SAHIA, N. 15. DLRLC
-
etimologie:
- ologi DEX '98 DEX '09
ologi, ologescverb
- 1. A face pe cineva să devină olog (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cît pe ce era să ne ologească boaita cea îndrăcită. CREANGĂ, A. 43. DLRLC
- Nouă cai că-mi ologea. TEODORESCU, P. P. 90. DLRLC
- De ți-ar ologi picioarele, îți rămîne gura. CAMILAR, N. II 351. DLRLC
- Îi crescuse barba de trei coți... surzise și ologise. FILIMON, C. 301. DLRLC
-
etimologie:
- olog DEX '09 DEX '98