OLMÉCI (cuv. din limba nahua „oamenii țării de cauciuc”) s. m. pl. Populație precolumbiană care s-a stabilit pe teritoriul actual al statelor Veracruz și Tabasco din E și SE Mexicului (milen. 1 î. Hr.). Centru importante: La Venta, Tres Zapotes, Cerro de Los Mesos, Monte Albán, San Lorenzo. Reprezintă una dintre cele mai vechi civlizații americane, care a cunoscut o mare înflorire în sec. 8-4 î. Hr.; au creat o ceramică originală, remarcabile sculpturi în piatră (capete monolitice, basoreliefuri) și în jad. Au folosit un calendar cu 260 zile, o scriere hieroglifică și un sistem propriu de numerotare. Din motive încă necunoscute, civilizația o. a decăzut în jurul anilor 400 î. Hr., principalele așezări fiind abandonate sau distruse.