oligarhie sf [At: CR (1829) 172²/18 / V: (iuz) ~rșie / S și: ~rchie / Pl: ~ii / E: ngr ὀλιγαρχία, fr oligarchie] 1 (Înv) Formă de guvernământ în care puterea aparținea exclusiv vârfurilor aristocratice Si: oligocrație. 2 Stat în care exista această formă de guvernământ. 3 (Îs) ~ bancară, ~ financiară Grup restrâns de persoane care, prin averea și poziția lor socială, domină viața politică și economică a unui stat.

*OLIGARHIE sf. ⏲ Sistem de guvernămînt în care puterea e în mîinile unui mic număr de persoane [fr.].

OLIGARHIE, oligarhii, s. f. 1. (În antichitate și în evul-mediu) Formă de guvernămînt în care puterea aparține exclusiv vîrfurilor aristocratice. Oligarhia venețiană din secolul al XIV-lea. ♦ Stat în care există această formă de guvernămînt. 2. Grup restrîns de persoane care, prin averea și poziția lor socială, domină viața politică și economică a unui stat capitalist. Oligarhie financiară. ▭ Iobăgia intelectuală, în care un autor se afla pînă acum cîțiva ani față de un bogătaș ori față de o mică și stupidă oligarhie, a încetat. IONESCU-RION, C. 115.

OLIGARHIE s.f. 1. Guvernare, conducere în care puterea este exercitată numai de un mic număr de persoane sau de familii; oligocrație. ♦ Stat cu o asemenea formă de guvernămînt. 2. Dominația politică și economică a unui grup, reprezentanți ai marelui capital monopolist; grup care exercită dominația politică-economică. [Gen. -iei. / cf. fr. oligarchie, it. oligarchia, gr. oligarchia < oligos – puțin, arche – putere].

OLIGARHIE s. f. 1. formă de guvernământ în care puterea este exercitată de un număr mic de persoane sau de familii. ◊ grup de persoane care exercită puterea într-o asemenea formă de guvernământ. 2. ~ financiară = grup restrâns de reprezentanți ai capitalului financiar care dețin sau controlează ramurile principale ale economiei. (< fr. oligarchie)

OLIGARHIE ~i f. 1) Formă de conducere statală în care puterea politică și economică aparține unui grup restrâns de persoane privilegiate. 2) Stat cu o astfel de formă de guvernământ. [G.-D. oligarhiei] /<ngr. oligarhía, fr. oligarchie

oligarhie f. guvern în care autoritatea suverană depinde de un mic număr de persoane: republica Veneției era o oligarhie.

*oligarhíe f. (vgr. oligarhía, d. oligos, puțin, și arhé, domnie. V. mon-arhie). Guvern în care autoritatea e numaĭ în mîna cîtor-va: oligarhia înlocui la Atena regalitatea primitivă.

oligarșie sf vz oligarhie^[1] corectat(ă)

oligarhie (desp. -li-gar-/-lig-ar-) s. f., art. oligarhia, g.-d. art. oligarhiei; pl. oligarhii, art. oligarhiile (desp. -hi-i-)

!oligarhie (-li-gar-/-lig-ar-) s. f., art. oligarhia, g.-d. art. oligarhiei; pl. oligarhii, art. oligarhiile

oligarhie s. f. (sil. mf. -lig-), art. oligarhia, g.-d. art. oligarhiei; pl. oligarhii, art. oligarhiile

oligarhie

oligarhie, -hii.

OLIG-, v. OLIGO-. □ ~acant (v. -acant), adj., care prezintă spini sporadici; ~andru (v. -andru), adj., (despre androceu) format din cîteva stamine; ~anter (v. -anter), adj., care prezintă puține antere; ~antropie (v. -antropie), s. f., scădere a populației; ~arhie (v. -arhie₁), s. f., formă de conducere a statului în care puterea este exercitată de un număr restrîns de persoane, aparținînd claselor exploatatoare; sin. oligocrație; ~odont (v. -odont), adj., cu dinți puțini; ~odonție (v. -odonție), s. f., anomalie dentară în ceea ce privește numărul dinților; ~urie (v. -urie), s. f., scădere a cantității de urină.

OLIGARHIE s. f. (În antichitate și în evul mediu) Formă de guvernămînt în care puterea aparținea exclusiv vîrfurilor aristocratice. Dacă... nobilii biruiesc și aleg pe unii dintr-înșii ca să cîrmuiască, oblăduirea să numește oligarhie. cr (1829), 1722/18, cf. valian, v. 98. Așa numita oligarchia, ...în acei zece ani înpinsese foarte departe reacțiunea în contra drepturilor politice și civili proclamate în 1848. barițiu, p. a. iii, 1. Preste tot gîndul de... a cîrmui pe deasupra domnului o oligarșie venețiană. russo, s. 120, cf. aristia, plut., șăineanu, barcianu, severin, s. 95, SCRIBAN, d. Forța... poate fi o putere tradițională: gerontocrație, monarhie, plutocrație, oligarhie. ralea, s. t. ii, 267. ♦ Stat în care exista această formă de guvernămînt. cf. dl, dm. ♦ (De obicei urmat de determinări ca „bancară”, „financiară”, „capitalistă” etc.) Grup restrîns de persoane care, prin averea și poziția lor socială, domină viața politică și economică a unui stat capitalist. Boierii rămasără totuși oligarșia de mai înainte. russo, s. 116, cf. cocea, p. 26. În noua orînduire, a încetat pentru totdeauna rolul monetei și al creditului ca instrumente în slujba oligarhiei capitaliste. contemp. 1949, nr. 159, 6/5, cf. nr. 156, 4/5. – Scris și: oligarchie. – pl.: oligarhii. – Și: oligarșie s. f. – Din ngr. ὀλιγαρχία fr. oligarchie.