OLIGANTROPIE s. f. (Livr.) Scădere a populației unei țări, a unui oraș etc. – Din fr. oliganthropie.

oligantropie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr oliganthropie] (Liv) Scădere a populației unei țări, a unui oraș etc.

OLIGANTROPIE, oligantropii, s. f. (Livr.) Scădere a populației unei țări, a unui oraș etc. – Din fr. oliganthropie.

OLIGANTROPIE s.f. Scădere a populației; numărul mic al populației unei țări, a unui oraș etc. [Gen. -iei. / < fr. oliganthropie, gr. oliganthropia].

OLIGANTROPIE s. f. scădere a populației unei țări, a unui oraș. (< fr. oliganthropie)

OLIGANTROPIE ~i f. livr. Scădere a populației unei țări, unei regiuni, unei localități. /<fr. oliganthropie

oligantropie (livr.) (desp. -li-gan-/-lig-an-) s. f., art. oligantropia, g.-d. oligantropii, art. oligantropiei

!oligantropie (livr.) (-li-gan-/-lig-an-) s. f., art. oligantropia, g.-d. oligantropii, art. oligantropiei

oligantropie s. f. (sil. mf. -lig-), art. oligantropia, g.-d. oligantropii, art. oligantropiei

OLIG-, v. OLIGO-. □ ~acant (v. -acant), adj., care prezintă spini sporadici; ~andru (v. -andru), adj., (despre androceu) format din cîteva stamine; ~anter (v. -anter), adj., care prezintă puține antere; ~antropie (v. -antropie), s. f., scădere a populației; ~arhie (v. -arhie₁), s. f., formă de conducere a statului în care puterea este exercitată de un număr restrîns de persoane, aparținînd claselor exploatatoare; sin. oligocrație; ~odont (v. -odont), adj., cu dinți puțini; ~odonție (v. -odonție), s. f., anomalie dentară în ceea ce privește numărul dinților; ~urie (v. -urie), s. f., scădere a cantității de urină.