opțiuni
  • info

11 definiții pentru olfactiv

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLFACTIV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

OLFACTIV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.

olfactiv, ~ă a [At: ȘĂINEANU / Pl: ~i, ~e / E: fr olfactif] 1 Care se referă la simțul mirosului. 2 (Îs) (Membrana) mucoasă ~ă Mucoasă care căptușește pereții nasului.

OLFACTIV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. Un suvenir olfactiv – miros de mătase, de lînă, de stofă, de catifea, de olandă apretată. C. PETRESCU, O. P. II 121. ◊ (Membrană) mucoasă olfactivă = mucoasă care căptușește pereții nasului.

OLFACTIV, -Ă adj. Referitor la miros, de miros; olfactic. [< fr. olfactif, cf. lat. olfactus – miros].

OLFACTIV, -Ă adj. referitor la miros, la perceperea mirosurilor. (< fr. olfactif)

OLFACTIV ~ă (~i, ~e) Care ține de olfacție; destinat percepției mirosurilor. Mucoasă ~ă. /<fr. olfactif

olfactiv a. ce ține de odorat: nerv olfactiv.

*olfactív, -ă adj. (d. lat. ol-fácere, ol-factum, a mirosi [v. tr.], din răd. ol, care se preface în od în odoratus, odorat). Relativ la miros: simțu, nervu olfactiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

olfactiv adj. m., pl. olfactivi; f. olfactivă, pl. olfactive

olfactiv adj. m., pl. olfactivi; f. olfactivă, pl. olfactive

olfactiv adj. m., pl. olfactivi; f. sg. olfactivă, pl. olfactive

Intrare: olfactiv
olfactiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olfactiv
  • olfactivul
  • olfactivu‑
  • olfactivă
  • olfactiva
plural
  • olfactivi
  • olfactivii
  • olfactive
  • olfactivele
genitiv-dativ singular
  • olfactiv
  • olfactivului
  • olfactive
  • olfactivei
plural
  • olfactivi
  • olfactivilor
  • olfactive
  • olfactivelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

olfactiv, olfactivăadjectiv

  • 1. Care se referă la simțul mirosului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: olfactic
    • format_quote Un suvenir olfactiv – miros de mătase, de lînă, de stofă, de catifea, de olandă apretată. C. PETRESCU, O. P. II 121. DLRLC
    • 1.1. Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.