9 definiții pentru „olfactiv”   declinări

OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. olfactívă, pl. olfactíve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OLFACTÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de olfacție; destinat percepției mirosurilor. Mucoasă ~ă. /<fr. olfactif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OLFACTÍV, -Ă adj. Referitor la miros, de miros; olfactic. [< fr. olfactif, cf. lat. olfactus – miros].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OLFACTÍV, -Ă adj. referitor la miros, la perceperea mirosurilor. (< fr. olfactif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. sg. olfactívă, pl. olfactíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

olfactiv a. ce ține de odorat: nerv olfactiv.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*olfactív, -ă adj. (d. lat. ol-fácere, ol-factum, a mirosi [v. tr.], din răd. ol, care se preface în od în odoratus, odorat). Relativ la miros: simțu, nervu olfactiv.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink