4 definiții pentru olecăios
Explicative DEX
olecăios, ~oasă a [At: CANTEMIR, IST. 193 / Pl: ~oși, ~oase / E: olecăi + -os] (Îvr) Care se văicărește mereu.
Arhaisme și regionalisme
OLECĂIOS adj. (Mold.) Tînguitor, jalnic. Păseruica ... cu olecăioase viersuri ... cînta. CANTEMIR, IST. Etimologie: olecăi + suf. -os. Vezi și olecăi, olecăire, olecăit, olecăitură. Cf. j ă l a ș, milos.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
olecăios, -oasă, olecăioși, -oase, adj. (înv.) văicăreală, tânguire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
OLECĂIOS, -OĂSĂ adj. (Învechit, rar) Tînguitor, jalnic, duios. Păseruica... cu olecăioase viersuri... cînta. cantemir, ist. 193. – PI.: olecăioși, -oase. – Olecăi + suf. -os.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Ilie Stefanut Cosmin
- acțiuni
Intrare: olecăios
olecăios adjectiv
| adjectiv (A51) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)