3 definiții pentru olecăios
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
olecăios, ~oasă a [At: CANTEMIR, IST. 193 / Pl: ~oși, ~oase / E: olecăi + -os] (Îvr) Care se văicărește mereu.
OLECĂIOS adj. (Mold.) Tînguitor, jalnic. Păseruica ... cu olecăioase viersuri ... cînta. CANTEMIR, IST. Etimologie: olecăi + suf. -os. Vezi și olecăi, olecăire, olecăit, olecăitură. Cf. j ă l a ș, milos.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
olecăios, -oasă, olecăioși, -oase, adj. (înv.) văicăreală, tânguire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: olecăios
olecăios adjectiv
adjectiv (A51) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)