oleab sn [At: MARIAN, INS. 193 / V: ~ag, h~ / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Reg) Acaret. 2 Locuință ciobănească. 3 Adăpost. 4 (Olt; gmț) Casă familială.

OLEAB (pl. -buri) sn. Olten. Acaret, adăpost împrejurul casei (R.-COD.): bondarii... își fac căsuicile lor prin paie, prin strașinile ~urilor acoperite cu paie (MAR.).

OLEAB, oleaburi, s. n. (Regional) Acaret din jurul casei; olat (2). Strașinile oleaburilor acoperite cu paie. MARIAN, INS. 193.

OLEAB, oleaburi, s. n. (Reg.) Acaret din jurul casei; p. ext. olat (2).

oleáb, V. holeab.

oleag sn vz oleab

holeáb și oleáb (ea dift.) n., pl. urĭ (cp. cu halat 2). Munt. vest. Pl. Heĭurĭ, dependențe (instalațiunĭ) pe lîngă casă. V. acaret.

OLEAB s. v. acaret, dependință.

oleab s. v. ACARET. DEPENDINȚĂ.

OLEAB s. n. (Regional) Acaret. v. olat (2). [Bondarii] își fac căsuicile lor prin paie, prin strașinile oleaburilor acoperite cu paie. marian, ins. 193, cf. conv. LiT. xLiv, 396. Am trecut la locul cuvenit îngrijirea caselor, mobilierul lor, oleaburi de prin curte. rădulescu-codin, m. N. 69. Bun era și el, dar mai bună era ea, fata, singură la părinți, oleaburi, acareturi, casă, vacă, boi. iovescu, n. 87. Și s-o tragă la casa, la averea, oleabul (cutăruia). Mat. folk. i, 689, cf. alrm ii/i h 295, com. din turnu măgurele. ♦ Locuință ciobănească, colibă (h iv 56); adăpost (i. cr. iv, 188, alr i 689/805). ♦ (Prin estul Olt., glumeț) Casă familială. chest. ii 54/81. – pl.: oleaburi. – Și: oleag (Mat. folk. i, 655), holeab (scriban, d.) s.n. – Etimologia necunoscută.