olea- ec vz oleo-

OLEA- v. oleo-.

olei³- ec vz oleo-

oleo²- ec [At: DN³ / P: o-le-o / V: olea-, olei- / E: it oleo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (De) ulei.

oli¹ vr [At: L. COSTIN, GR. BĂN. / Pzi: olesc / E: nct] (Ban) A-și lega capul cu o basma frumoasă.

oli² vt [At: ARVINTE, TERM. 157 / Pzi: olesc / E: oală] (Reg) Olări (1).

OL (pl. oluri) sn. 1 Mold. Trans. Băn. 🏺 Oală de pămînt de formă cilindrică, lunguiață, mai strîmtă la mijloc: cînd începe a arde ~ul tare, broasca începe a sări (ȘEZ.) ¶ 2 Trans. Oaș. 🏺 Ulcior, cană de lut ¶ 3 ‡Canal, țeavă de scurgere făcut(ă) din olane: aducînd apă pe ~uri de departe (N.-COST.) [refăcut din pl. oale].

OLEO! Mold. OLEU! interj. Aoleo! valeu! alei!

OLEI- v. oleo-.

OLEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(de) ulei”. [Pron. -le-o-, var. olea-, olei-. / < it. oleo-, cf. lat. oleum].

-OL elem. ole²(o)-.

OLEI- elem. ole²(o)-.

OLE²(O)-/OLEI-, -OL elem. „ulei”. (< fr. olé/o/-, oléi, germ. -ol, cf. lat. oleum)

OLEI- „ulei, oleaginos”. ◊ L. oleum „ulei” > fr. oléi-, engl. id. > rom. olei-. □ ~fer (v. -fer), adj., care produce sau care conține ulei; ~form (v. -form), adj., care prezintă consistența uleiului.

OLEO- „ulei, grăsime, uleios, oleaginos”. ◊ L. oleum „ulei” > fr. oléo-, it. id. > rom. oleo-. □ ~artroză (v. -artroză), s. f., introducerea unor substanțe uleioase în articulații, în scop terapeutic; ~fil (v. -fil₁), adj., care are afinitate pentru substanțele oleaginoase; ~fob (v. -fob), adj., care respinge substanțele uleioase; ~grafie (v. -grafie), s. f., cromolitografie care reproduce o pictură în ulei făcută pe o hîrtie care imită pînza; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument utilizat la determinarea densității uleiurilor vegetale. 2. Instrument cu care se dozează uleiurile și grăsimile provenite din semințe; ~peritoneografie (v. peritoneo-, v. -grafie), s. f., radiografie a cavității peritoneale după injectarea unei cantități de ulei iodat; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., substanță lipidică din citoplasmă; ~plast (v. -plast), s. n., plastidă producătoare de picături oleaginoase; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe oleaginoase; ~static (v. -static), adj., relativ la nivelul țițeiului dintr-o sondă în care extracția a fost întreruptă; ~zom (v. -zom), s. m., incluziune citoplasmatică de substanțe grase.

Olea, Oliță v. Oală 1, 3.

OLEA L., MĂSLIN, fam. Oleaceae. Gen originar din regiuni mediteraneene, regiuni tropicale ale Asiei și Africii, cca 40 specii, arbori sau arbuști, glabri sau cu solzi gri sau roșietici. Flori (caliciul cu 4 crestături sau 4 dinți, 2 stamine, stil scurt, mici, hermafrodite, în raceme scurte, foarte parfumate. Frunze persistente, opuse, întregi, rar dentate. Fruct, drupă rotundă, ovat-oblong, obișnuit cu o singură sămînță.

Ole/a, -escu v. Oală 5.

Olea europaea L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori, (hermafrodite) albe, în raceme axilare. Fruct (drupă) ovat sau globulos, la început verde apoi roșu la maturizare albastru, pendent. Frunze oblong-lanceolate sau liniar-lanceolate, scurt-pețiolate, opuse, persistente, albe-argintii pe partea inferioară, gri-albăstrui pe cea superioară. Arbore înalt de 10-12 m.

OLI vb. v. olări, teși.

oli vb. v. OLĂRI. TEȘI.

OLI² vb. IV. Tranz. (Regional) A rotunji puțin buștenii la capete, ca să alunece mai ușor pe uluc; olări. Cf. arvinte, term. 157, lexic reg. 105. – Prez. ind.: olesc. – v. oală.

OLI¹ vb. IV. Refl. (Prin Ban.) „A-și lega capul cu o cîrpă frumoasă”. l. costin, gr. băn. Măria și-o olit capul tarie frumos. id. ib. – prez. ind.: olesc. – Etimologia necunoscută.