olastiseală sf [At: GORJAN, H. I, 158/24 / Pl: ~eli / E: olastisi + -eală] (Îrg) 1 Lingușire. 2 Dezmierdare.

OLASTISEALĂ, olastiseli, s. f. (Învechit și regional) Dezmierdare, mîngîiere. Se sili... cu fel de fel de olastiseli ca să facă pe băiat să scoață măcar un grai din gura lui. POPESCU, B. III 125. El șezu lîngă mine, vorbindu-mi cu cele mai nobile cuvinte și pline de olastiseli, încît mă rănii grozav de dragoste cătră dînsul. GORJAN, H. I 158.

OLASTISEALĂ, olastiseli, s. f. (Înv. și reg.) Dezmierdare, mîngîiere. – Din olastisi + suf. -eală.

olastiseală f. lingușire (în basmele muntene): cu fel de fel de olastiseli POP. [Origină necunoscută].

olastiseálă f., pl. elĭ (rus. u-lástitĭ, a linguși). Munt. Pop. Lingușire.

OLASTISEALĂ s. v. alintare, dezmierdare, flatare, lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire, mângâiere.

olastiseală s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. FLATARE. LINGUȘEALĂ. LINGUȘIRE. MĂGULEALĂ. MĂGULIRE. MÎNGÎIERE.

OLASTISEALĂ s. f. (Învechit și regional) Lingușire; mîngîiere, dezmierdare. El șezu lîngă mine, vorbindu-mi cu cele mai nobile cuvinte și pline de olastiseli. gorjan, h. i, 158/24. Se-aprinse de dragoste pentru dînsa și începu a îi arăta semne de olastiseală și cu vorba îi făcea curte. id. ib. ii, 151/32, cf. ddrf, șăineanu, barcianu, alexi, w., arhiva, xxviii, 73, scriban, d. Trei zile încheiate se sili Sila... cu fel de fel de mîngăieri și cu fel de fel de olastiseli ca să facă pe băiat să scoață măcar un grai din gura lui. POPESCU, b. iii, 125. – PI. : olastiseli. – Olastisi + suf. -eală.