olaltă av [At: (a. 1794) URICARIUL IV, 48/1 / V: (reg) ~antă / E: o³ + alaltă] 1 Împreună. 2 (Îvp; îlav) Între ~ Unul cu altul. 3 (Îal) Unul pe altul. 4 (Îvp; îlav) După ~ Unul după altul, fară întrerupere. 5 (Îvp; îlav) De ~ Fără alegere. 6 (Îal) Unul de celălalt. 7 (Îvp; îlav) De la ~ Împreună. 8 (Îvp; îlav) Pe (sau peste) ~ Unul peste altul. 9 (Îvp; îlav) (Pe) lângă ~ Unul (pe) lângă altul. 10 (Îal) Alături. 11 (Îvp; îlav) Înspre ~ Unul către altul.

OLALTĂ adv. (în loc. adv.) Între olaltă = împreună, unul cu altul. S-asemăn între olaltă. EMINESCU, O. I 203. După olaltă = unul după altul (fără întrerupere). Cu setea cea eternă ce-o au după olaltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă. EMINESCU, O. I 232. Lîngă olaltă = unul lîngă altul. Mii de mii de țape Des lîngă olaltă s-afla înșirate. BUDAI-DELEANU, Ț. 295. (Rar) De olaltă = unul de altul, unul de celălalt. Se iubesc – și ce departe sînt de-olaltă amîndoi. EMINESCU, O. I 52. De la olaltă = laolaltă, împreună. Eu cu sergentul după el Sărim de la olaltă. ALECSANDRI, P. III 443. Toți de la olaltă... Țel au numai folosința. CONACHI, P. 285. Pe (sau peste) olaltă = unul peste altul. Durmea prăvăliți toți peste olaltă. BUDAI-DELEANU, Ț. 88.

OLALTĂ adv. În asociere unul cu altul; împreună; la un loc. ◊ După ~ unul după altul; De la ~ laolaltă; împreună. Între ~ unul către altul. /<O + alaltă

oláltă (la) loc. adv. (din la una alta, de unde s’a făcut la *unalta, apoĭ la olaltă. E un cuv. care a apărut în Trans. pe la sfîrșitul sec. 18 ca o traducere a germ. mit [saŭ unter] einander și a ung. egymás. De el abuzează Româniĭ germanizațĭ). Rar. La un loc, împreună. – Se scrie și laolaltă.

olantă av vz olaltă

OLALTĂ adv. v. împreună, laolaltă.

olaltă adv. v. ÎMPREUNĂ. LAOLALTĂ.