OLĂRÍT s. n. Meșteșugul olarului; olărie (1). – Olar + suf. -it.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OLĂRÍT n. 1) Tehnica confecționării oalelor și a altor obiecte din argilă arsă. 2) Meseria de olar. /olar + suf. ~it
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OLĂRÍT s. 1. olărie. (Se ocupă cu ~ul.) 2. (SILV.) șpronțuit. (~ul unui buștean.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

olărít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OLĂRÍ vb. (SILV.) a teși, (reg.) a buza, a ciuli, a oli, a rosti, a șpronța, a tivi. (A ~ capătul unui buștean.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

OLĂRÍT, -Ă, olăriți, -te, adj. v. OLĂRI. – [Sinonime]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink