olăcește av [At: DDRF / E: olac + -ește] 1-4 (Înv) Ca un olac (1-3, 5).

OLĂCEȘTE adv. În fuga mare, iute ca un olăcar, ca o ștafetă: ~ se ducea Și la Domn știrea făcea (ALECS.) [o l a c].

OLĂCEȘTE adv. (Regional, rar) Ca olacul; p. ext. iute, grabnic. Un trimis de la domnie... Olăcește se ducea Și la domn știre făcea. ALECSANDRI, P. P. 180.

OLĂCEȘTE adv. (Reg.) Ca olacul; p. ext. iute, grabnic. – Din olac + suf. -ește.

olăcește adv. în grabă, ca un olac: olăcește se ducea și la Domn știre făcea POP.

olăcéște adv. (d. olac). Vechĭ. Ca de olac, foarte răpede: a purcede, a mîna olăcește.

OLĂCEȘTE adv. (Învechit) Ca un olac (1), în felul olacului; grabnic, repede. Cf. ddrf, șăineanu, barcianu, alexi, w., tdrg. Un trimis de la domnie... Olăcește se ducea Și la domn știre făcea. alecsandri, p. p. 180. – Olac + suf. -ește.