OLĂCÁR, olăcari, s. m. 1. (Înv. și reg.) Olac (1), curier. ♦ Îngrijitor al cailor de poștă. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu strângerea cailor de olac. – Olac + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OLĂCÁR ~i m. înv. 1) v. OLAC II. 2) Îngrijitor de cai de poștă. 3) Slujbaș care strângea cai pentru olac. /olac + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OLĂCÁR s. v. curier, mesager, ștafetă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

olăcár s. m., pl. olăcári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink