ojogí, ojogésc, vb. IV (înv.) a se preface în cărbuni.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

OJÓG, (1) ojoage, s. n., (2) ojogi, s. m. (Reg.) 1. S. n. Băț (cu o cârpă udă la un capăt) folosit pentru a curăța cuptorul de spuză, pentru a mișca jarul etc. 2. S. m. Fig. Om înalt și subțire. [Var.: ojóc s. n.] – Din magh. azsag.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

ojóg (om înalt) s. m., pl. ojógi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink