28 de definiții pentru uium

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UIUM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc.; vamă (1). – Din bg. ujem, sb. ujam.

uium sn [At: (a. 1709) IORGA, S. D. VII, 109 / V: (îrg) oiem, uim (înv) huium, (reg) oim sn, oium, uiem / Pl: (rar) ~uri / E: bg уем, srb ujam] 1 Cantitate de făină sau grăunțe reținută la moară ca plată pentru măcinat Si: (reg) jormă. 2 Cantitate de grăunțe reținută la batoză ca plată pentru treierat Si: (reg) jormă, treieriște, vamă, zeciuială. 3 (Îe; îf oiem) S-a sfârșit oiemul S-a terminat cu profitul. 4 (Olt) Cantitate de țuică reținută ca plată pentru fiert.

UIUM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc; vamă (1). [Pr.: u-ium] – Din bg. ujem, scr. ujam.

UIUM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe luată de deținătorul unei mori sau al unei batoze drept plată pentru măcinat sau treierat. La o spărtură a zăgazului, lîngă mal, și-a făcut un turc moară și-a lăsat slugă, morar, să îngrijească pietrele și uiemaș să ia rumînilor uiumul. STANCU, D. 22. Se mînia tare pentru nedreptățile ce îndura... la uium din pricina morarilor. SADOVEANU, O. L. 131. – Variantă: uim (SLAVICI, V. P. 7) s. n.

UIUM ~uri n. Cantitate de cereale sau de făină reținută la batoză sau la moară drept plată în natură pentru treierat sau măcinat. /<bulg. ujem, sb. ujam

uĭúm și huĭúm n., pl. urĭ (vsl. *uĭemŭ, d. uimati, a lua, a substrage; nsl. ujém, sîrb. ujam, bg. uem. V. uĭmesc). Jormă, dejmă, ușur, vamă, zecĭuĭală, partea de cereale pe care țăraniĭ o daŭ moraruluĭ îld. banĭ p. măcinat. – Și oĭém (Arg. Dîmb.) și oim (Vl. Ilf.) și oĭúm. V. avaĭet.

UIM s. n. v. uium.

oiem (uium) n. partea de făină sau grăunțe ce se dă morarului drept plată pentru măcinat. [Slovean UĬEM, măcinat].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UIUM s. (Mold.) vamă. (~ul se lua la moară, pentru măcinat.)

UIUM s. (Mold.) vamă. (~ se lua la moară pentru măcinat.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oiem (-muri), s. n. – Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținuțe ca plată la moară, la treierat etc. – Var. oem, oim, ui(u)m. Megl. uiem. Sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem, sb., cr. ujam (Miklosich, Lexicon, 1044; Cihac, II, 723).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

uium, uiumuri, (oium), s.n. – (reg.) Plată (în natură) de făină sau grăunțe, pentru măcinat. – Din bg. ujem, srb. ujam (DEX, MDA); din sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem (Scriban; Cihac, cf. DER).

uium, -uri, (oium), s.n. – Plată (în natură) de făină sau grăunțe, pentru măcinat. – Din srb. ujam (DEX); Din sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem (Cihac cf. DER).

oium, s.n. – v. uium („vamă”).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

O.I.M. v. Organizația Internațională a Muncii.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: uium
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uium
  • uiumul
  • uiumu‑
plural
  • uiumuri
  • uiumurile
genitiv-dativ singular
  • uium
  • uiumului
plural
  • uiumuri
  • uiumurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uim
  • uimul
  • uimu‑
plural
  • uimuri
  • uimurile
genitiv-dativ singular
  • uim
  • uimului
plural
  • uimuri
  • uimurilor
vocativ singular
plural
uiem
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oium
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oim
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oiem
  • oiemul
  • oiemu‑
plural
  • oiemuri
  • oiemurile
genitiv-dativ singular
  • oiem
  • oiemului
plural
  • oiemuri
  • oiemurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uium, uiumurisubstantiv neutru

  • 1. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc.; vamă (1.2.). DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: vamă
    • format_quote La o spărtură a zăgazului, lîngă mal, și-a făcut un turc moară și-a lăsat slugă, morar, să îngrijească pietrele și uiemaș să ia rumînilor uiumul. STANCU, D. 22. DLRLC
    • format_quote Se mînia tare pentru nedreptățile ce îndura... la uium din pricina morarilor. SADOVEANU, O. L. 131. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.