OICUMÉNA s. f. Denumire generică a suprafețelor populate de pe uscat, care reprezintă, în prezent, peste 90% din suprafața acestuia. – Cuv. gr.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OICUMÉNA s. f. spațiul populat al suprafeței terestre. ◊ teritoriu în care primii oameni s-au așezat, întemeindu-și o viață organizată; (p. ext.) teritoriu în care o comunitate etnică își construiește așezări stabile. (< germ. Oikumene, gr. oikoumene)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

oicuména s. f. (sil. oi-), g.-d. art. oicuménei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OICUMÉNĂ s.f. (Geogr.) Spațiul locuibil al suprafeței terestre. [Pron. oi-. / < fr. oikumène, cf. gr. oikoumene – lume].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink