ogârjit, ~ă [At: KLEIN, D. 204 / V: (reg) ocârcit, ogăr~, ogărșit, ~rcit, ~rșit, ogrăisit, ogrijit, ogresit, ogrisit, po~ / Pl: ~iți, ~e / E: ogârji] (Reg) 1 a Pipernicit. 2-3 smf, a (Ban) (Om) schilod. 4-5 smf, a (Ban) (Om) bolnav. 6 a Obosit. 7 a Slăbit. 8 a Supărat. 9 a Netrebnic. 10 a Defăimat de toată lumea. 11 a Zgârcit.

ogârjit a. Mold. încovoiat de spinare, sfrijit: slabi și ogârjiți CR. [Cf. ogar: slab ca ogarul].

ocârcit, ~ă a vz ogârjit

ocârji v vz ogârji

odârji v vz ogârji

ogărji v vz ogârji

ogărjit, ~ă a vz ogârjit

ogărșit, ~ă a vz ogârjit

ogârci v vz ogârji

ogârcit, ~ă a vz ogârjit

ogârji vr [At: STĂNOIU, C. I. 37 / V: (reg) ogăr~, ~rsi, ogrăisi, ocâ~, ~rci, odâ~, po~ / Pzi: ~jesc / E: ns cf bg гърча, гърчав] 1 (Reg) A slăbi foarte tare. 2 (Ban; îf ogârsi și ogrăisi) A face năzdrăvănii.

ogârsi v vz ogârji

ogârsit a vz ogârjit

ogrăisi v vz ogârji

ogrăisit, ~ă a vz ogârjit

ogresit, ~ă a vz ogârjit

ogrijit, ~ă a vz ogârjit

ogrisit, ~ă a vz ogârjit

OGÎRJI, ogîrjesc, vb. IV. Refl. (Regional) A slăbi foarte tare, a ajunge numai piele și oase. Nu vezi cum m-am ogîrjit cu drumuile astea? STĂNOIU, C. I. 37.

OGÎRJIT, -Ă, ogirjiți, -te, adj. (Regional) Slab, pipernicit, sfrijit. Doamna ministru o predase unui octogenar ogirjit și friguros. C. PETRESCU, C. V. 190. [Purcelul] care era mai ogîrjit, mai răpănos și mai răpciugos, neputînd ieși din glod, rămase pe loc. CREANGĂ, P. 75.

ocîrjésc și (Mold.) ogîrjésc (mă) v. refl. (din ocîrcesc și zgîrcesc infl. și de cîrjă). Mă usuc, slăbesc, mă urîțesc: contele se ocîrjea maĭ mult, trăĭa departe de lucrurile acestea (Dragomir Valahul, roman de căp. Dessilă, Bucureștĭ, tip. Independența, an probabil 1927, p. 126), un cîne ogîrjit. – Și ogîrcesc (Mold.): un plod negricĭos și ogîrcit (Neam. Rom. Pop. 2, 234), odîrjesc (Rev. Idealistă, 1905, 2, 251, de doŭă orĭ) pogîrjesc (Șez. 5, 59), odîrlesc (R. S.) și ogîrsesc (Trans. Ban.). V. odîrnesc.

odîrjésc și odîrlésc, V. ocîrjesc.

ogîrjésc, V. ocîrjesc.

ogârji (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ogârjesc, 3 sg. se ogârjește, imperf. 1 sg. mă ogârjeam; conj. prez. 1 sg. să mă ogârjesc, 3 să se ogârjească; imper. 2 sg. afirm. ogârjește-te; ger. ogârjindu-mă corectat(ă)

!ogârji (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjește, imperf. 3 sg. se ogârjea; conj. prez. 3 să se ogârjească

ogârji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogârjesc, imperf. 3 sg. ogârjea; conj. prez. 3 sg. și pl. ogârjească

OGÂRJIT adj. v. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prizărit, prăpădit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv.

ogârjit adj. v. COSTELIV. JIGĂRIT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRIZĂRIT. PRĂPĂDIT. RĂPCIUGOS. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. USCAT. USCĂȚIV.

OGÂRJI vb. v. slăbi.

ogîrji vb. v. SLĂBI.

ogîrji (ogîrjesc, ogîrjit), vb. refl. – A slăbi, a se usca. – Var. ogîrci, ocîrci, ocîrji, odîrji, odîrli, odîrni, ogîrși. Creație expresivă, cf. cocîrja, sgîrci. La origine ar putea fi sl. kurčiti, f. cîrci și ocîrci, vb. (Banat, a suci, a schimba), cf. Scriban; dar tratamentul expresiv este evident.

ocârji, ocârjesc, vb. IV refl. (pop.) a se usca, a slăbi, a se urâți.