OGÚR, ogururi, s. n. (Înv.; în superstiții) Prevestire, semn (bun); noroc. – Din tc. oğur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OGÚR ~uri n. rel. Semn prevestitor de bine; piază bună. /<ucr. oğur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ogúr (ogúruri), s. n. – Noroc, fericire. Tc. oghur (Lokotsch 1589), din mgr. άγούρι ‹ lat. augurium. Sec. XVIII, înv. – Der. ogurliu (var. ugurliu), adj. (care are noroc), mr. ugurliu, din tc. oghurlu. – Cf. ursuz.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ogúr s. n., pl. ogúruri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink