opțiuni
  • info

2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OGRINJI s. m. pl. (Pop.) Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. – Din sb. ogrizine.

ogrinji1 smp[1] [At: LB / V: (rar, sms) ~reș, ogrinj, (înv) ~răji, (reg) ~reji, ~riji, ~ini, ~nși, ori~ / E: srb ogrizine] 1 Resturi de paie, de fân, rămase după ce au fost hrănite vitele Si: (reg) ovreg. 2 (Reg; îe) A nu lăsa ~ A vorbi sincer. 3 (Reg; îe) A face ~ A face mofturi. 4 (Buc; îf ogreji) Vrej al dovleacului. corectat(ă)

  1. În original: smfp (abreviere necunoscută). — cata

ogrinji2 vi [At: L. ROM. 1959 nr 2, 54 / Pzi: ~jesc / E: ogrinji1] (Reg) 1 (D. oi) A se hrăni cu ogrinji1. 2 (Fig; d. oameni) A slăbi.

OGRINJI s. m. pl. Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. – Din scr. ogrizine.

OGRINJI s. m. pl. Resturi de paie, de fîn etc. nemîncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. Turiște la oi, ogrinji în ieslea vitelor nu se pomeneau nici de leac. AGÎRBICEANU, S. P. 28. Biata Dumana a stîrpit de slabă, îi ies ciolanele prin piele; azi dimineață am dezvălit bordeiu, ca să-i dau o mînă de ogrinji. VLAHUȚĂ, CL. 64 Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță. CREANGĂ, P. 115.

OGRINJI m. pl. Resturi de masă furajeră, rămase nemâncate de vite. /<sb. ogrizine

ogrinji pl. Mold. resturi din plantele de nutreț rămase în iesla vitelor: ogrinjii din căruță CR. [Cf. bulg. OGRISKI].

ogrínjĭ m. pl. (indirect d. bg. ogriski, ogrinjĭ, sîrb. ogrizak, ogrizine, nsl. ogrizek, ogrizina, rus. ogrýzok, rest de la mîncare, d. vsl. ogrysti-ogryzon, a mușca. V. grijă). Fîn pe care calu îl lasă nemîncat după ce șĭ-a ales ce ĭ-a plăcut și pe care boiĭ și oile îl mănîncă. V. stroh, tîrnomeată.

ogrăji smp vz ogrinji1

ogreji smp vz ogrinji1 corectat(ă)

ogreș sm vz ogrinji1

ogriji smp vz ogrinji1

ogrinj sm vz ogrinji1

ogrinjini[1] smp vz ogrinji1

  1. În definiția principală, posibil greșit accentuat: ~ini — LauraGellner

ogrinși smp vz ogrinji1

orinji smp vz ogrinji1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ogrinji (pop.) (desp. o-grinji) s. m. pl.

ogrinji (pop.) (o-grinji) s. m. pl.

ogrinji s. m. pl. (sil. -grinji)

ogrinji pl.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OGRINJI s. pl. (reg.) tărăbuc. (~ rămase de la vite.)

OGRINJI s. pl. (reg.) tărăbuc. (~ rămase de la vite.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ogrinji s. m. pl. – Resturi de paie pe care caii nu vor să le mănînce, paie putrezite. – Var. grinzăi. Sl. ogrysti, ogryzą „a mușca” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 73), cf. bg. ogrizki „resturi de lucruri uzate”; sb., cr. grizine „resturi de paie”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ogrinji, ogrinjesc, vb. IV (reg.) 1. a se hrăni cu ogrinji. 2. a slăbi.

ogrinji, s.m., pl. – (reg.) Resturi de fân, paie ce rămân în iesle (Bud, 1908). – Cf. srb. ogrizine „resturi de paie” (Scriban, DER, DEX, MDA).

ogrinji, s.m. pl. – Resturi de fân, paie ce rămân în iesle (Bud 1908). – Din srb. ogrizine „resturi de paie”.

Intrare: ogrinji (s.m.)
ogrinji1 (s.m.) substantiv masculin plural
  • silabație: o-grinji info
substantiv masculin (M97)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • ogrinji
  • ogrinjii
genitiv-dativ singular — —
plural
  • ogrinji
  • ogrinjilor
vocativ singular —
plural —
ogrăji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ogriji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ogrinși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ogrinjini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ogrinj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ogreș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ogreji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ogrinji (vb.)
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ogrinji
  • ogrinjire
  • ogrinjit
  • ogrinjitu‑
  • ogrinjind
  • ogrinjindu‑
 singular plural
  • ogrinjește
  • ogrinjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ogrinjesc
 (să)
  • ogrinjesc
  • ogrinjeam
  • ogrinjii
  • ogrinjisem
a II-a (tu)
  • ogrinjești
 (să)
  • ogrinjești
  • ogrinjeai
  • ogrinjiși
  • ogrinjiseși
a III-a (el, ea)
  • ogrinjește
 (să)
  • ogrinjească
  • ogrinjea
  • ogrinji
  • ogrinjise
plural I (noi)
  • ogrinjim
 (să)
  • ogrinjim
  • ogrinjeam
  • ogrinjirăm
  • ogrinjiserăm
  • ogrinjisem
a II-a (voi)
  • ogrinjiți
 (să)
  • ogrinjiți
  • ogrinjeați
  • ogrinjirăți
  • ogrinjiserăți
  • ogrinjiseți
a III-a (ei, ele)
  • ogrinjesc
 (să)
  • ogrinjească
  • ogrinjeau
  • ogrinjiră
  • ogrinjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ogrinji, ogrinjisubstantiv masculin plural

  • 1. popular Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tărăbuc
    • format_quote Turiște la oi, ogrinji în ieslea vitelor nu se pomeneau nici de leac. AGÎRBICEANU, S. P. 28. DLRLC
    • format_quote Biata Dumana a stîrpit de slabă, îi ies ciolanele prin piele; azi dimineață am dezvălit bordeiu, ca să-i dau o mînă de ogrinji. VLAHUȚĂ, CL. 64. DLRLC
    • format_quote Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță. CREANGĂ, P. 115. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.