OGRINJI s. m. pl. (Pop.) Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. – Din sb. ogrizine.

ogrinji¹ smp^[1] [At: LB / V: (rar, sms) ~reș, ogrinj, (înv) ~răji, (reg) ~reji, ~riji, ~ini, ~nși, ori~ / E: srb ogrizine] 1 Resturi de paie, de fân, rămase după ce au fost hrănite vitele Si: (reg) ovreg. 2 (Reg; îe) A nu lăsa ~ A vorbi sincer. 3 (Reg; îe) A face ~ A face mofturi. 4 (Buc; îf ogreji) Vrej al dovleacului. corectat(ă)

ogrinji² vi [At: L. ROM. 1959 nr 2, 54 / Pzi: ~jesc / E: ogrinji¹] (Reg) 1 (D. oi) A se hrăni cu ogrinji¹. 2 (Fig; d. oameni) A slăbi.

OGRINJI sm. pl. 🚜 Rămășițe de fîn, paie, etc. lăsate nemîncate de vite în iesle, în codîrlă, etc.: am afară un cal... să aibă barem ceva ~ dinainte (RET.); vaca îmi irosea ~i din căruță (CRG.); ce se mai găsea însă pe ~le din fundul harabalei, numai caii săracii știau (GRIG.) [comp. srb. ogrizine].

OGRINJI s. m. pl. Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. – Din scr. ogrizine.

OGRINJI s. m. pl. Resturi de paie, de fîn etc. nemîncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. Turiște la oi, ogrinji în ieslea vitelor nu se pomeneau nici de leac. AGÎRBICEANU, S. P. 28. Biata Dumana a stîrpit de slabă, îi ies ciolanele prin piele; azi dimineață am dezvălit bordeiu, ca să-i dau o mînă de ogrinji. VLAHUȚĂ, CL. 64 Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță. CREANGĂ, P. 115.

OGRINJI m. pl. Resturi de masă furajeră, rămase nemâncate de vite. /<sb. ogrizine

ogrinji pl. Mold. resturi din plantele de nutreț rămase în iesla vitelor: ogrinjii din căruță CR. [Cf. bulg. OGRISKI].

ogrínjĭ m. pl. (indirect d. bg. ogriski, ogrinjĭ, sîrb. ogrizak, ogrizine, nsl. ogrizek, ogrizina, rus. ogrýzok, rest de la mîncare, d. vsl. ogrysti-ogryzon, a mușca. V. grijă). Fîn pe care calu îl lasă nemîncat după ce șĭ-a ales ce ĭ-a plăcut și pe care boiĭ și oile îl mănîncă. V. stroh, tîrnomeată.

ogrăji smp vz ogrinji¹

ogreji smp vz ogrinji¹ corectat(ă)

ogreș sm vz ogrinji¹

ogriji smp vz ogrinji¹

ogrinj sm vz ogrinji¹

ogrinjini^[1] smp vz ogrinji¹

ogrinși smp vz ogrinji¹

orinji smp vz ogrinji¹

ogrinji (pop.) (desp. o-grinji) s. m. pl.

ogrinji (pop.) (o-grinji) s. m. pl.

ogrinji s. m. pl. (sil. -grinji)

ogrinji pl.

ogrinji s. m. pl. – Resturi de paie pe care caii nu vor să le mănînce, paie putrezite. – Var. grinzăi. Sl. ogrysti, ogryzą „a mușca” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 73), cf. bg. ogrizki „resturi de lucruri uzate”; sb., cr. grizine „resturi de paie”.

OGRINJI s. pl. (reg.) tărăbuc. (~ rămase de la vite.)

OGRINJI s. pl. (reg.) tărăbuc. (~ rămase de la vite.)

ogrinji, ogrinjesc, vb. IV (reg.) 1. a se hrăni cu ogrinji. 2. a slăbi.

ogrínji, s.m., pl. (reg.) Resturi de fân; paie ce rămân în iesle: „[Focul] îl face din gozuri, ogrinji, paie pe care le ardeau” (Bilțiu, 2009: 67). – Cf. srb. ogrizine „resturi de paie” (DER, DEX, MDA).

ogrinji, s.m., pl. – (reg.) Resturi de fân, paie ce rămân în iesle (Bud, 1908). – Cf. srb. ogrizine „resturi de paie” (Scriban, DER, DEX, MDA).

ogrinji, s.m. pl. – Resturi de fân, paie ce rămân în iesle (Bud 1908). – Din srb. ogrizine „resturi de paie”.

OGRINJI¹ s. m. pl. (rar) f. pl. 1. Resturi de paie, de fîn etc. nemîncate de vite; (regional) ovreg. cf. lb, i. golescu, c., polizu, lm, cihac. ii, 226. Vaca ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță. creangă, p. 115, cf. ddrf. Azi dimineață am dezvălit bordeiu ca să-i dau [Dumanei] o mÎnă de ogrinji. vlahuță, c.l. 64. Nalt ca o prăjină și slab ca un ogrinj. contemporanul, vi₁, 387, cf. marian, s.r. ii, 55, șăineanu, barcianu, alexi, w. Vitele... lasă o rămășiță de ogrinji – tulpinile tari ale firelor de fîn. pamfile, a. r. 152. Joiana... întoarse capul și-și vîrî botul în rămășițele de ogrinji, suflînd puternic. rebreanu, i. 383. Trebuie să-și vîndă boii, care mor de foame, deoarece acasă nu mai au nici un ogrinj. v. rom. iulie 1961, 75. [Calul] să fie la scuteală legat și să aibă baremi ceva ogrinji dinainte. reteganul. p. i, 70, cf. șez. iii, 83, graiul, i, 272, bud, p. p. 68, i. cr. iv, 188, chest. v 43/46. Au mîncat vitele fînul tot. Ogrinjile au rămas. com. din cuzdrioara – dej. ◊ Expr. Nu lasă orinji = spune sincer, pe față. pașca, gl. A face ogrinji = a face mofturi. cv 1951, nr. 5, 26. Mereu face ogrinji că nu-i place haina. ib. 2. (Prin Bucov; în forma ogreji) Vrejurile bostanului, a v 18. – Și: (învechit) ogrăji (i. golescu, c.), (regional) ogrinși (alr i 953/746, 748, 984), ogriji (alr i 953/131, 679, 704, 710, 803, 808, 865, 887, 896), ogreji (alr i 953/596, 954, a v 15), orinji (bul. Fil. ii, 290, com. din jina – sebeș; scris și oringi pașca, gl.), ogrinjini (alr i 953/394) s. m. pl.; (rar, sg.) ogrinj, ogreș (alr i 953/590) s. m. – Din ser. ogrizine „resturi de mîncare”.

OGRINJI² vb. IV. Intranz. (Regional) 1. (Despre oi) A se hrăni cu ogrinji. cf. l. rom. 1959, nr. 2, 54. 2. fig. (Despre oameni) A slăbi (Drăgușeni – Pașcani), a vi 26. – prez. ind.: ogrinjesc. – v. ogrinji^1.