OGORÂT, ogorâturi, s. n. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorit s. n.] – V. ogorî.

ogorât², ~ă a [At: SANDU-ALDEA, A. M. 122 / Pl: ~âți, ~e / E: ogorî] (Reg) 1 Desțelenit. 2 Arat. 3 (D. porumb) Prășit. 4 (D. straturile de legume) Săpat.

ogorât¹ sn [At: LM / V: (reg) ~rit / Pl: (rar) ~uri / E: ogorî] (Reg) 1 Ogor (8). 2 Ogorâre (2). 3 Prașilă a porumbului.

OGORÂT, ogorâturi, s. n. Acțiunea de a ogorî și rezultatul ei; arat. [Var.: ogorit s. n.] – V. ogorî.

OGORÎ, ogorăsc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A pregăti un ogor sau un teren agricol pentru cultivare; spec. a ara (adânc). – Din ogor.

ogărî² v vz ogorî

ogora v vz ogorî

ogori v vz ogorî

ogorit sn vz ogorât¹

ogorî [At: KLEIN, D. 390 / V: (reg) ogărî, ~ri, (rar) ~ra / Pzi: ~răsc / E: ogor] 1 vt (Îrg) A desțeleni. 2 vt(a) (Reg) A pregăti pentru cultivare, făcând prima sau a doua arătură Si: a ara. 3 vt (Reg) A prăși prima sau a doua oară porumbul. 4 vt (Reg) A săpa straturi de legume.

OGORÎ (-orăsc) vb. tr. 🚜 A ara adînc ogorul; a mai ara odată pămîntul arat; a prăși a doua oară.

OGORÎT sbst. 🚜 Faptul de a o g o r î; prășitul de al doilea al porumbului: Sima Baltag silea să sfîrșască de ~ (S.-ALD.); cînipa... să se are de două ori, care să cheamă ~ (DRĂGH.).

OGORÎ, ogorăsc, vb. IV. Tranz. A pregăti un ogor sau un teren agricol pentru cultivare; spec. a ara (adânc). – Din ogor.

OGORIT s. n. v. ogorît.

OGORÎ, ogorăsc, vb. IV. Tranz. A pregăti un teren agricol pentru cultivare, p face un ogor; a ara adînc. Ieși cu plugul să-și ogorască și el o porumbiște pe care la primăvară socotea s-o semene cu grîu. REBREANU, I. 92. Sima Baltag silea să sfîrșească de ogorît. SANDU-ALDEA, U. P. 7.

OGORÎT s. n. Faptul de a pregăti un teren pentru cultură; arat. Arătura sau ogorîtul pentru popușoi. se face obișnuit primăvara. PAMFILE, A. R. 69. – Variantă: ogorit (HODOȘ, P. P. 44) s. n.

A OGORÎ, ogorăsc tranz. (terenuri, suprafețe cultivabile) 1) A lăsa nelucrat pentru un anumit timp (cu scopul de a fertiliza). 2) A ara adânc, prefăcând în ogor (după ce o perioadă de timp a fost folosit ca pășune). /Din ogor

ogorésc, a -í și -răsc, a -rî v. tr. (vsl. o-gorĭeti, a arde [pin prejur], u-gorĭeti, a te arde, gorĭeti, a arde. V. ogor). Întorc ogoru; îl ar a doua oară după seceriș transversal cu întîĭa arătură ca să-l bată soarele, ploaĭa și zăpada pînă’n primăvară: ĭeși cu plugu să-și ogorască o porumbiște pe care, la primăvară, socotea s’o semene cu grîŭ (Rebr. 104), ogorît (104), să ogorească (105).

ogorât (înv., reg.) s. n.

ogorât (înv., reg.) s. n.

ogorât s. n.

ogorî (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogorăsc, 3 sg. ogorăște, imperf. 1 ogoram; conj. prez. 1 sg. să ogorăsc, 3 să ogorască

ogorî (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogorăsc, imperf. 3 sg. ogora, perf. s. 3 sg. ogorî, 3 pl. ogorâră; conj. prez. 3 să ogorască; ger. ogorând; part. ogorât

ogorî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogorăsc, imperf. 3 sg. ogora; conj. prez. 3 sg. și pl. ogorască

OGORÎ vb. v. desfunda, desțeleni.

ogorî vb. v. DESFUNDA. DESȚELENI.

ogorất, -ă, ogorâți, -te, adj. (reg.) Săpat, prășit. – Din ogorî.

ogorât, -ă, ogorâți, -te, adj. – (reg.) Săpat, prășit. – Din ogorî (MDA).

ogorât, -ă, adj. – Săpat, prășit. – Din ogorî.

ogorî, ogorăsc, vb. IV (pop.) 1. a ara (prima sau a doua oară, pentru o cultură nouă), a face ogor. 2. a prăși, a săpa straturi de legume.

ogorî, v.t. (reg.; înv.) 1. A sparge pământul lăsat mai mulți ani nelucrat; a desțeleni. 2. A săpa: „Eu îs fecior de român / Și la sapă și la fân; / La fân și la ogorât / Și la fete de ibdit” (Ștețco, 1990: 350). ■ Exclusiv în zona Săcel-Vișeu-Moisei-Borșa (ALR, 1956: 100). – Din ogor (DEX, MDA).

ogorî, vb. tranz. – (reg.; înv.) A ara, a săpa, a prăși: „ogorâm mălaiu” = „săpăm mălaiu dintâie”: „Eu îs fecior de român / Și la sapă și la fân; / La fân și la ogorât / Și la fete de ibdit” (Ștețco, 1990: 350; Borșa). Termen atestat exclusiv în zona Săcel-Vișeu-Moisei-Borșa (ALR, 1956: 100). – Din ogor (DEX, MDA).

ogorî, vb. tranz. – A săpa porumbul, cu sensul de a prăși: „ogorâm mălaiu”, „săpăm mălaiu dintâie”: „Eu îs fecior de român / Și la sapă și la fân; / La fân și la ogorât / Și la fete de ibdit” (Ștețco 1990: 350; Borșa). Termen atestat exclusiv în zona Săcel-Vișeu-Moisei-Borșa (ALR 1956: 100). – Din ogor (< srb. ugar).

OGORÎ vb. IV. tranz. 1. (Învechit și regional) A desțeleni. cf. klein, d. 390, lb, POLIZU, DDRF, BARCIANU, TDRG, GR. S. v, 122, alr i 915/103, 116, 136, a i 17. (În context figurat) Eu vă dau numai o țarină... cu totul neroditoare; și de la dumneavostră [învățătorii] se cere a o ogorî, a o ara, și a umplea de sămănături. gorjan, h. ii, 68/6. 2. (Folosit și absol.) A pregăti pentru cultivare, făcînd prima (sau a doua) arătură; a ara (adînc). Pămînturile, după ce s-au cărat gunoiul, cît mai curînd trebuie ogorîte. economia, 27/21, cf. lb, șĂiNEANu, alexi, w. Sima Baltag silea să sfîrșească de ogorît. sandu-aldea, u. p. 7. Într-o dimineață mohorîtă ieși cu plugul să-și ogorască și el o porumbiște pe care la primăvară socotea s-o semene cu grîu. rebreanu, i. 92. Economul ogorește (ară prima dată), h xvii 349. [La cătănie] n-oi învăța-a ogorî, Făr-oameni a omorî. bud, p. p. 42. Eu plecai la ogărît, Ogărîi trei, patru zile, Trimise vorbă după mine. l. costin, gr. băn. 149, cf. alr i 1 229/880, alr ii 5 097/182, 325, 886, alrm sn i h 22, a ii 12, iii 4. ◊ RefI. pas. Întru unele părți acelea se numesc ogoare, care într-un an se seamănă, într-altul se ogoresc. economia, 19/7. 3. (Regional) A prăși (o dată sau de două ori) porumbul (Borșa – Vișeul de Sus). cf. alr ii 5 130/362, alr sn i h 101/362, alrm sn i h 69/362. 4. (Regional) A săpa straturi de legume. cf. CIAUȘANU, GL. – prez. ind.: ogorăsc. – Și: (regional) ogori, ogărî vb. IV; (rar) ogora (a i 31, prez. ind. ogorez ib.) vb. I. – v. ogor.