5 definiții pentru ogoditor
Explicative DEX
ogoditor, ~oare smf, a [At: CUV. D. BĂTR. II, 215/6 / V: (îrg) ug~ / Pl: ~i, ~oare / E: ogodi1 + -tor] (Înv) 1-2 (Persoană) plăcută.
ogoditór și ug-, -oáre s. L. V. Căruĭa-ĭ place ceva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ugoditor, ~oare a vz ogoditor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
ogoditor, ogoditoare, ogoditori, ogoditoare, adj. (înv.) care place, agreabil.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
OGODITOR, -OARE adj. (Învechit; și substantivat) (Persoană) care place, plăcută. Dulce ogoditoriu și milosirdu. cuv. d. bătr. ii, 215/6. Că Dumnedzeu răsipi oasele om ugoditorilor (celora ce să-mbuneadză oamenilor d); rușirară-se, că Dzeu defăimă ei. psalt. 102. – pl.: ogoditori, -oare. – Și: ugoditor, -oare adj. – Ogodi1 + suf. -tor.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Ochian Maria Teodora
- acțiuni
Intrare: ogoditor
ogoditor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
ugoditor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)