15 definiții pentru ogod
din care- explicative (10)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ogod [At: COD. VOR. 64/9 / V: (reg) ag~, ~oadă sf, ~ă sf, ovod, ugodă sf, ug~ / Pl: (rar) ~oade, ~uri / E: slv оугодъ] 1 sn (Înv) Plăcere. 2 sn (Înv) Dorință. 3 sf (Îrg; îlav) Pre ~oadă (sau pre ~oada cuiva) Pe placul cuiva. 4 sn (Mun; îe) A fi în ~ul tău (al său etc.) A fi în largul tău, al său etc. 5 sf (Reg; îla) Cu ~oadă Plăcut. 6 av Permis. 7 sn (Trs) Liniște. 8 sn (Trs) Așteptare. 9 sn (Trs; îla) Cu ~ul (sau pre ~) Pe îndelete Si: încet. 10 sn (Reg) Nărav. 11 sn (Reg; îe) A-i căuta (cuiva) ~ul A căuta să-i faci pe plac cuiva. 12 sn Rost.
OGOD, ogoade, s. n. (Înv.) Cinste, omenie. – Slav (v. sl. ugodŭ).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ogod n. comoditate, odihnă: păsările erau mai în ogodul lor POP. [Slav. GODŬ, vreme: inițiala poate sub influența analogică a sinonimului odihnă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ogód n., pl. urĭ (vsl. ugodŭ, id., d. godŭ, timp potrivit, goditi, a face pe plac; bg. ugoda, plăcere, za ugoda, de plăcere, p. a face plăcere. V. godac). Vest. Gust, plac, plăcere: ĭ-am făcut ogodu. Nărav, obiceĭ, fire, rost, rînduĭală, samă, mecanizm: a ști ogodu unuĭ cal, uneĭ mașinĭ; înotatu e ușor cînd îĭ afli ogodu. A căuta ogoduluĭ, a da considerațiune (cinste): ĭ-am căutat ogoduluĭ și nu ĭ-am maĭ zis nimic. Trans. Cu ogodu, încet-încet, fără grabă: a lucra cu ogodu. În ogodu tăŭ, în voĭe, în tihnă, buĭecind: acolo hălăduĭaŭ lupiĭ în ogodu lor. Vechĭ. Pre ogod, pe plac, după cinste, după cuviință: pre ogod dumnezeĭesc (Dos.) – Și agod (Trans.) și ogodă și ogoadă (Vechĭ). A face ogoadă, a face pe plac. V. agodesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ogoadă sf vz ogod
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ogodă sf vz ogod
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ovod sn vz ogod
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ugod sn vz ogod
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ugodă sf vz ogod
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) agód, V. ogod.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OGOD s. v. apucătură, chef, deprindere, dispoziție, dorință, fire, gust, nărav, obicei, obișnuință, plac, plăcere, poftă, rost, seamă, socoteală, voie, voință, vrere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ogod s. v. APUCĂTURĂ. CHEF. DEPRINDERE. DISPOZIȚIE. DORINȚĂ. FIRE. GUST. NĂRAV. OBICEI. OBIȘNUINȚĂ. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. ROST. SEAMĂ. SOCOTEALĂ. VOIE. VOINȚĂ. VRERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ogod (-duri), s. n. – 1. Obicei, uz. – 2. Plăcere, gust. – Var. (înv.) ogoadă, ugod (și der.). Sl. ugodu (Cihac, II, 176). – Der. ogodnic, adj. (înv., agreabil; Trans., iubit, drăguț); ogodi, vb. (Trans., a fi plăcut, a plăcea); ogoditor, adj. (Trans., amator, iubitor); ogodniță, s. f. (înv., gust, plăcere), din sl. ugodinica.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ovod, ovoduri, s.n. – Năvod: „Tot ști rândul vadului / Și ovodu murgului” (Bârlea, 1924: 23). – Et. nec.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ovod, -uri, s.n. – Năvod: „Tot ști rândul vadului / Și ovodu murgului” (Bârlea 1924: 23). – Et. nec.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |