5 definiții pentru oglașenic
Explicative DEX
oglașenic sm [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 71r/18 / Pl: ~ici / E: slv оглашєникъ] (Înv) Catecumen.
oglașénic m. (vsl. oglašennyĭ). Vechĭ. Catehumen.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Enciclopedice
oglașenic, oglașenici s. m. (înv.) Catehumen. – Din sl. oglașenik.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
oglașenic, oglașenici, s.m. (înv.) catecumen (cel ce explică catehismul la biserică).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
OGLAȘENIC s. m. (Învechit) Catecumen. Și-l oglășui cu învățături ca oglașenicii. Dosoftei, v. s. octombrie 71r/18, cf. decembrie 201r/9. Molitva la făcutul oglașenicului (sec. XVII). CAT. MAN. I, 634, cf. PASCU, S. 338, SCRIBAN, d. – pl.: oglașenici. – Din slavon. оглдшвинкъ.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Diana Mureșanu
- acțiuni
Intrare: oglașenic
oglașenic substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)