oglavă sf [At: PAMFILE, A. R. 198 / V: (reg) ~adă, ~adie, ~adini sfp, ~agă, ~lage, ~aghie, ~agi, ~agie, ~ajă, ~ajie, ~vie, ~azie, ~leajă / Pl: ~ve / E: srb oglava] (Reg) 1 Fiecare dintre cele două curele fixate la capetele lemnului cu care se bat cerealele Si: oglaghiță. 2 (Lpl; îf oglagi) Curele cu care se leagă jugul de hamul calului. 3 (Fig; îf oglaghie) Persoană care bârfește. 4 (Fig; îf oglage) Om slab, fără vlagă, bolnăvicios.

OGLAVĂ, Trans. OGLAJE (pl. oglăji) sf. 🚜 Cureaua de la îmblăciu care leagă odîrja de hădărag [vsl. oglavŭ].

oglávă f., pl. e și ăvĭ (vsl. oglavŭ, căpăstru. V. glavă). Cureaŭa îmblăcĭuluĭ (hadaragu e legat de odîrjă pin doŭă oglăvĭ). – Și oglajă (Trans.), care s’a format din oglăvĭ, pron. pop. oglăgĭ, apoĭ oglăjĭ.

ogladă sf vz oglavă

ogladie^[1] sf vz oglavă modificată

ogladini sfp vz oglavă

oglagă sf vz oglavă

oglage sf vz oglavă

oglaghie sf vz oglavă

oglagi sfp vz oglavă

oglagie sf vz oglavă

oglajă sf vz oglavă

oglajie sf vz oglavă

oglavie sf vz oglavă

oglazie sf vz oglavă

ogleajă sf vz oglavă

oglavă (-ve), s. f. – Curea care menține bățul îmblăciului. – Var. (Trans.) oglaje. Sl. oglavu „cap, căpătîi” (Tiktin).

oglavă, oglave, s.f. (pop.) cureaua îmblăciului.

OGLAVĂ s. f. (Regional) 1. Fiecare dintre cele două curele fixate la capetele hădăragului și dîrjalei îmblăciului și formînd cîte o ureche prin care trece chiuzul; (la pl.) curelele de piele care leagă odîrja de hădărag. Cf. pamfile, a. r.,198, 199, id. i. c. 145, com. marian, hev. crit. iv, 145, șez. vii, 187, viciu, gl., id. s. gl.,frîncu-candrea, m. 103, com. din straja – rădăuți, densusianu, ț. h. 327, chest. ii 70/232, ALR I 922, ALR SN I h 78, A IV 5, LEXIC BEG. 93, glosar reg. ♦ (La pl.; în forma oglagi) Curelele cu care se leagă jugul de hamul calului. com. furtună. 2. Fig. (În forma oglaghie) Om care duce vorbele dintr-o parte în alta spre a învrăjbi (Lisa – Făgăraș), lexic reg. 93. 3. Fig. (În forma oglage) Om slab, fără vlagă, bolnăvicios. cf. pașca, gl. Stai aici ca o oglage, nu știe nimeni ce-ți trebuie. Mat. dialect, i, 285. – pl.: oglăvi. – Și: oglajă (pamfile, i. c. 145, viciu, gl.), ogleajă (pamfile, a. r. 199), oglage (com. marian, chest. ii 70/232, alr sn i h 78/386), oglagă (alr sn i h 78/219), oglavie (rev. crit. iv, 145, alr sn i h 78), oglajie (viciu, s. gl., alr sn i h 78/250, pl. oglăjii), oglagie (alr i 922/247), oglazie (alr sn 1 h 78/362, pl. oglăzii), oglaghie (pamfile, a. r.199, lexic beg. 93, pl. oglăghii), ogladă (dr. v, 215, alr sn i h 78/353, pl. oglade și oglăzi), ogladie (alr i 922/93, 337, 343) s. f.; oglagi, ogladini (alr sn i h 78/325) s. f. pl. – Din scr. oglava.