ogival, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 80 / Pl: ~i, ~e / E: fr ogival] 1 În formă de ogivă. 2 (Îs) Stil ~ Stil gotic.

*OGIVAL adj. 💒 1 Care are forma unei ogive: arcadă ~ă ¶ 2 Caracterizat prin prezența ogivei: stilul ~ mai e numit și stil gotic [fr.].

OGIVAL, -Ă, ogivali, -e, adj. în formă de ogivă, ca ogiva. V. gotic. În stingă o fereastră ogivală care se deschide și dă asupra pieței din mijlocul castelului. DELAVRANCEA, O. II 145. Stîlpi rotunzi...pe care se sprijineau, de patru părți, niște boite ogivale. ODOBESCU, S. I 442.

OGIVAL, -Ă adj. De forma unei ogive. ◊ Stil ogival = stil gotic. [< fr. ogival].

OGIVAL, -Ă adj. în formă de ogivă. (< fr. ogival)

OGIVAL ~ă (~i, ~e) Care are forma unei ogive; în formă de ogivă. /<fr. ogival

ogival a. de forma ogivei: edificiu ogival.

*ogivál, -ă adj. (fr. ogival). În formă de ogivă: ușă ogivală. Relativ la ogivă: stil ogival, arhitectură ogivală.

ogival adj. m., pl. ogivali; f. ogivală, pl. ogivale

ogival adj. m., pl. ogivali; f. ogivală, pl. ogivale

ogival adj. m., pl. ogivali; f. sg. ogivală, pl. ogivale

OGIVAL, -Ă adj. în formă de ogivă, ca ogiva. v. gotic. Este o vastă hardughie... cu cinci ferestre ogivale. alecsandri, s. 17. Niște bolte ogivale ce se îmbucau între ele. odobescu, s. i, 442, cf. DDRF, ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., sandu-aldea, s. 124. Ferestrele sînt mici și ogivale. mon. ist. i, 66. În stînga, o fereastră ogivală care se deschide și dă asupra pieței din mijlocul castelului. delavrancea, o. ii, 145. Lucrau la un pupitru... într-o cămăruță gotică, izolată de celelalte odăi, cu ferestre ogivale și vitralii colorate. vinea, l. i, 108. Încăperile erau în bolte ogivale joașe, tencuite în calcio-vecchio. călinescu, s. 13. (În context figurat) Ai fi zis că te afli subt o imensă boltă de templu... din înălțimea căreia cu greu mai străbătea înlăuntru lumina ogivală a cerului. hogaș, m. n. 73. ◊ Stil ogival = stil gotic. Vizitarăm... domul sau catedrala antică, în stil ogival. codru-DRĂgUȘANU, c. 80, cf. 206. – pl.: ogivali, -e. – Din fr. ogival.