14 definiții pentru obială

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBIALĂ, obiele, s. f. Bucată de pânză sau de postav cu care țăranii (uneori și militarii) își înfășoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap; p. ext. zdreanță, cârpă. ◊ Expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe, a fi zdrențos, zdrențăros. – Din bg. obijalo.

obia1 sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 28/7 / V: (reg) ~a / Pl: ~iele și (înv) ~le, (reg) ~ieli / E: bg обияло] 1 (Mpl) Bucată de pânză sau de postav care se punea în cizme sau în opinci în loc de ciorap sau peste ciorap. 2 (Pex) Haină ruptă Si: zdreanță. 3 (Pop; îe) A întinde (pe cineva)ca pe o ~ A bate tare pe cineva. 4 (Pop; îe) A-l arde ~ielele A se afla într-o situație dificilă Si: a fi strâmtorat. 5 (Pop; îe) A-i curge (cuiva) ~ielele de pe (sau după) cineva A fi sărac și rău îmbrăcat Si: a fi zdrențăros. 6 (Pop; îe) A scoate pe cineva din ~iele A ajuta pe cineva să ajungă la o situație mai bună. 7 A îmbogăți pe cineva. 8 (Pop; îe) A-și căuta de ~iele A-și vedea de propriile sale interese. 9 (Pop; îe) A dormi ~ A dormi profund. 10 (Pop; dep) Om lipsit de demnitate și de caracter Si: slugarnic. 11 (Pop; dep) Om care nu e bun de nimic. 12 (Pop; îe) Cal slab și bătrân. 13 (Reg) Placentă de animal. 14 (Reg; lpl) Fulgi mari de zăpadă. 15 (Reg; art) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

OBIALĂ, obiele, s. f. Bucată de pânză sau de postav cu care țăranii (uneori și militarii) își înfășoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap; p. ext. zdreanță, cârpă. Expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe, a fi zdrențos, zdrențăros. – Din bg. obijalo.

OBIALĂ obiele f. 1) Bucată de țesătură groasă care se înfășoară pe laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap. 2) Bucată de țesătură veche; zdreanță. ◊ A face pe cineva ~ (sau~ de câine) a batjocori pe cineva, numindu-l în fel și chip. [G.-D. obielei] /<bulg. obijalo

obială f. petec de pânză ce ține loc de ciorap. [Slav. OBĬELO, acoperemânt, din OBIĬÕ, a înfășura].

obĭálă f., pl. obĭele (vsl. *obĭelo, d. obiti-obiĭon, ob-viti, a învăli, a învălătuci, a lega, d. viti-viĭon, a învălătuci; ceh. obal, obval, învălitoare). Vest. Bucată de pînză, de ordinar pătrată, pe care țăraniĭ o întrebuințează îld. cĭorap. – În est ogheală, pl. oghele. V. ogheal.

OBIĂLĂ2, obiele, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Bucată de pînză sau de postav cu care țăranii își înfășoară laba piciorului pentru a le ține de cald în încălțăminte, înlocuind ciorapul. Dîndu-ne schimburi și cîte două părechi de obiele de suman alb, ne-am încălțat cu opincile binișor. CREANGĂ, A. 25. 2. Zdreanță, cîrpă. ◊ Expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe, a fi zdrențăros. (Cu pronunțare regională) Care de care mai chipeș și mai îmbrăcat, de se tîrîiau ațele și curgeau oghelele după dînșii. CREANGĂ, P. 249. – Pronunțat: -bia-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obia s. f., g.-d. art. obielei; pl. obiele

obia s. f., g.-d. art. obielei; pl. obiele

obia s. f., g.-d. art. obielei; pl. obiele

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

obială (obiele), s. f.1. (Rar) Pătură. – 2. Bucată de pînză sau de postav, folosită de țărani în loc de ciorapi sau șosete. – 3. Otreapă, cîrpă, zdreanță. – Var. (Mold.) oghială. Mr. bghială, megl. ubel’. Sl. (bg.) objalo, din obiti, obiją „a înveli” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 466; Cihac, II, 219; Conev 60, 84), cf. sb., cr. obojak „pantaloni”, ceh. ob(v)al „înveliș”. Cf. oghial.Der. obilos, adj. (zdrențăros).

Intrare: obială
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obia
  • obiala
plural
  • obiele
  • obielele
genitiv-dativ singular
  • obiele
  • obielei
plural
  • obiele
  • obielelor
vocativ singular
plural
obiauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oghea
  • ogheala
plural
  • oghele
  • oghelele
genitiv-dativ singular
  • oghele
  • oghelei
plural
  • oghele
  • oghelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obia, obielesubstantiv feminin

  • 1. Bucată de pânză sau de postav cu care țăranii (uneori și militarii) își înfășoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: obieluță
    • format_quote Dîndu-ne schimburi și cîte două părechi de obiele de suman alb, ne-am încălțat cu opincile binișor. CREANGĂ, A. 25. DLRLC
    • chat_bubble A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe, a fi zdrențos, zdrențăros. DEX '09 DLRLC
      • format_quote cu pronunțare regională Care de care mai chipeș și mai îmbrăcat, de se tîrîiau ațele și curgeau oghelele după dînșii. CREANGĂ, P. 249. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.