OFUSCÁT, -Ă, ofuscați, -te, adj. (Fam.) Jignit, supărat, ofensat. – V. ofusca.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OFUSCÁT adj. v. supărat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OFUSCÁ, ofuschez, vb. I. Refl. (Fam.) A se simți jignit; a se supăra, a se ofensa. – Din fr. offusquer, it. offuscare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE OFUSCÁ mă ~chéz intranz. fam. A se simți jignit; a se ofensa. /<fr. offusquer, it. offuscare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OFUSCÁ vb. I. refl. (Fam.) A se supăra, simțindu-se jignit, a se ofensa. [P.i. 3,6 -chează. / < fr. offusquer, it. offuscare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OFUSCÁ vb. refl. a se simți jignit, a se ofensa. (< fr. offusquer, it. offuscare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OFUSCÁ vb. v. ofensa, supăra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ofuscá vb., ind. prez. 1 sg. ofuschéz, 3 sg. și pl. ofuscheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ofuschéze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ofuscá vb., ind. prez. pers. 1 ofuschez (rar ofusc)
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink