oftigos, ~oasă a vz ofticos

ofticos, ~oasă [At: CREANGĂ, A. 124 / V: (Mol) ~igos, (Olt) osfi~ / Pl: ~oși, ~oase / E: oftică + -os] 1-2 smf, a (Pop) Bolnav de tuberculoză Si: ftizic, tuberculos, (pop) atacat. 3 a Specific bolnavului de tuberculoză. 4 a (Fig) Lipsit de putere Vz anemic, pipernicit, slab. 5 a (Pop; îe) A-i fi punga ~oasă A nu avea bani. 6 a (Reg; d. cai) Care suferă de o boală pulmonară. 7 a (Pfm) Supărăcios. 8 a (Pfm) Ranchiunos.

osficos, ~oasă a vz ofticos

OFTICOS, Mold. OFTIGOS adj. 1 🩺 Bolnav de oftică: mîne poimîne avem să ne trezim niște babalîci gubavi și ofticoși (CRG.) ¶ 2 Ⓕ F Slab, pipernicit: iți aduc vr’o doi răcușori în șepte luni, chirciți, oftigoși, ca vai de ei! (ALECS.).

OSFICOS adj. Olten. (CIAUȘ.) 🩺 – OFTICOS.

OFTICOS, -OASĂ, ofticoși, -oase, adj. (Popular; adesea substantivat) Bolnav de tuberculoză pulmonară; ftizie, atacat. Un doctor... se uită la un chip de ofticos. MACEDONSKI, O. I 124. ◊ Fig. Fără putere, slab, pipernicit, prăpădit, anemic. Era fără îndoială becul cel mai ofticos care-a fost fabricat vreodată. C. PETRESCU, C. V. 41. Două rînduri de pini ofticoși. STĂNOIU, C. I. 74. – Variantă: oftigos, -oasă (CREANGĂ, A. 124, ALECSANDRI, T. I 313) adj.

OFTICOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) și substantival Care suferă de oftică; cu oftică; tuberculos; ftizic. 2) Care este lipsit de energie și vigoare; molâu; molatic; mămăligos. /oftică + suf. ~os

ofticos a. și m. cel atins de oftică.

ofticós (vest) și -gós (est), -oásă adj. (d. oftică și oftigă). Ftizic, tuberculos pulmonar, atacat. – În Olt. osficos.

ofticos (pop., fam.) adj. m., pl. ofticoși; f. ofticoasă, pl. ofticoase

ofticos (pop., fam.) adj. m., pl. ofticoși; f. ofticoasă, pl. ofticoase

ofticos adj. m., pl. ofticoși; f. sg. ofticoasă, pl. ofticoase

ofticos, -oasă, ofticoși, -oase adj. 1. care se supără ușor 2. invidios, ranchiunos

OFTICOS adj., s. v. ftizic, tebecist, tuberculos.

ofticos adj., s. v. FTIZIC. TEBECIST. TUBERCULOS.

OFTICOS, -OĂSĂ adj. 1. (Popular, adesea substantivat) Bolnav de oftică; tuberculos, ftizic, (popular) atacat. Cf. ipocrat (sec. XVIII), 4^V. Mîne-poimîne avem să ne trezim niște babalîci gubavi și oftigoși. creangă, a. 124. Prin fereastră mă fixează luna rece și spectrală Ca un doctor ce se uită la un chip de ofticos, macedonski, o. i, 124, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Un doctor a găsit-o ofticoasă. călinescu, c. 155, cf. pas, z. i, 256, fd ii, 216. ♦ Specific bolnavului de oftică. Fața cea palidă a lui Ioan se-nroșise de-un roșu ofticos și bolnav, eminescu, g. p. 83. ♦ Fig. Lipsit de putere; slab, pipernicit, anemic. Privesc într-o livadă copăcelul ofticos, Cu crăngi tocite de omidă și cu trunchiul găunos. hasdeu, r. v. 117. Îți aduc vro doi răcușori în șepte luni, chirciți, oftigoși, ca vai de ei! alecsandri, t. i, 313. Două rînduri de pini ofticoși. stănoiu, c. i. 74. Totul era prilej de suferință: soarele arzător, cîmpia uscată, vegetația ofticoasă. brăescu, a. 226. ◊ Expr. A-i fi punga ofticoasă = a fi lipsit de bani. Cf. zanne, p. v, 526. 2. (Regional, despre cai) Care suferă de o boală de plămîni (v. oftică 2). Cf. alr i 1 657/214. – PI.: ofticoși, -oase. – Și: (Mold.) oftigos, -oasă; (Olt.) osficos, -oasă (cade, scriban, d., ciaușanu, v. 185, id. gl.) adj. – Oftică + suf. -os.