oftigit, ~ă a vz ofticat² corectat(ă)

oftica [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv; cscj) ~ci, oftigi, ohtici, (Mol) osfica / Pzi: oftic și (reg) ~cez, ~chez / E: oftică] 1 (Pop) vr A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2-3 vtr (Pfm; fig) A(-și) învenina viața Si: a (se) necăji. 4 vi (Iuz) A tânji după ceva.

ofticat¹ sn [At: H XIV, 90 / Pl: ~uri / E: oftica] 1 (Reg) Tuberculoză pulmonară. 2 Ofticare (2). 3 (Pfm; fig) Necăjire. 4 (Iuz) Tânjire.

ofticat², ~ă a [At: HASDEU, I. V. XVI / V: (Mol) ~cigit, ~igit, osfi~ / Pl: ~ați, ~e / E: oftica] 1 (Pop) Bolnav de tuberculoză pulmonară. 2 (Reg; d. cai) Tuberculos. 3 (Pfm) Necăjit.

oftici v vz oftica

ofticigit, ă a vz ofticat² corectat(ă)

ohtici v vz oftica

osfica v vz oftica

osficat, ~ă a vz ofticat²

OFTICA (-icez), Mold. OFTIGI (-igesc) I. vb. tr. 1 A face ofticos ¶ 2 Ⓕ A amărî, a face zile fripte. II. vb. intr. 1 🩺 A deveni ofticos, a căpăta oftica ¶ 2 Ⓕ A se amărî: în zadar am ofticat cu vorba, ba încă am și scris-o în gazetă (ALECS.).

OSFICA ( -ic) vb. intr. și refl. Olten. (CIAUȘ.) 🩺 A oftica, a deveni ofticos.

OFTICA, oftic, vb. I. (Popular) 1. Refl. A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. Amorul de la tine M-a ofticat, vai de mine. TEODORESCU, P. P. 303. Ochii tăi m-au înșelat... Buzele m-au ofticat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 252. – Prez. ind. și: (învechit) oftichez. – Variante: oftici (CARAGIALE, O. III 170), oftigi (HOGAȘ, M. N. 203, ȘEZ. I 89) vb. IV.

OFTICAT, -Ă, ofticați, -te, adj. Bolnav de tuberculoză, ofticos; fig. amărît, chinuit. Nu intrați acolo, că e ofticată. STĂNOIU, C. I. 203. Vin de vezi cum o să mor Ofticat și plin de dor. TEODORESCU, P. P. 288.

OFTICI vb. IV v. oftica.

OFTIGI vb. IV v. oftica.

OFTICA, oftic, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. [Prez. ind. și: (înv.) oftichez. – Var.: oftici, oftigi vb. IV] – Din oftică.

OFTICI vb. IV. v. oftica.

OFTIGI vb. IV. v. oftica.

A SE OFTICA mă oftic intranz. 1) A se îmbolnăvi de oftică; a deveni ofticos. 2) A-și învenina viața. /Din oftică

A OFTICA oftic tranz. A face să se oftice. /Din oftică

ofticà v. 1. a face ofticos; 2. a căpăta oftica; 3. fig. a amărî foarte.

ofticéz, a -cá (vest) și oftigésc (est) v. tr. (d. oftică și oftigă). Fac oftigos. V. refl. Devin oftigos. V. intr. Am ofticat muncind! – În Olt. osfíc, a -á.

oftica (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. oftic, 2 sg. oftici, 3 oftică; conj. prez. 1 sg. să oftic, 3 să oftice

oftica (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 oftică

oftica vb., ind. prez. 1 sg. oftic, 3 sg. și pl. oftică

oftic, -cat prt.

ofticat, -ă, ofticați, -te adj. supărat, necăjit; enervat

OFTICA vb. v. tuberculiza.

OFTICAT adj., s. v. ftizic, tebecist, tuberculos.

oftica vb. v. TUBERCULIZA.

ofticat adj., s. v. FTIZIC. TEBECIST. TUBERCULOS.

OFTIGIT, -Ă adj. v. ofticat.

OFTICA vb. I. (Popular) 1. refl. A se îmbolnăvi de oftică, a se tuberculiza. cf. polizu, DDBF, ȘĂINEANU, BABCIANU, SCBIBAN, D., fd ii, 216, șez. vi, 43. ◊ tranz. fact. Cînd o să te văz și eu mai de modă, mai delicat, totdaună ca un urs sălbatec, mojicos, grosolan! Pentru Dumnezeu, oi să mă ofticezi. c. caraGIALI, în PR. DRAM. 209, cf. ȘĂINEANU, BArCIANU. Trăiesc rău de tot; a osficat-o, sărmana. boceanu, gl. (Glumeț) Măi flăcăi, ia căutați de mai răriți cel pas, că eu mersul vostru aveți să-mi oftigiți iapa pănă-n Tazlău. hogaș, m. n. 203. ◊ Intranz. Am ofticat muncind. scriban, d. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. cf. șăineanu. Bolnavă chiar n-o fi ea, dar a ofticat-o rău Răducanu ăsta al lui Mînjoc... că nu mai dă p-acasă cu săptămînile. camil petrescu, o. ii, 206, cf. teodorescu, p. p. 303. Ochii tăi m-au înșelat, Sprîncenele m-a-ndemnat, Buzele m-au ofticat. jarnîk-bIrseanu, d. 252. Fugi de-aici, ticălosule, că m-ai oftigit. șez. i, 89. Că gurița de la tine M-a ofticat, vai de mine! Mat. folk. i, 236, cf. ciaușanu, v. 185. Am un boțălnic de copil și m-a osficat cu nebuniile lui. arh. Olt. xxi, 271. ♦ Intranz. A tînji, a se amărî, a se necăji. Apoi iată orășanul Cum ofticează sirmanul! pann, p. v. ii, 1562/24. Astfel face gogomanul care nu admite vederile unui publicist sau invidiosul care ofticează de succesele omului cu un nume public, caragiale, o. iv, 65. – prez. ind.: oftic și (rar) ofticez, (regional) oftichez (bul. Fil. ii, 60). – Și: (învechit) oftici (alexi, w., prez. Ind. ofticesc), ohtici (r. golescu, c.), (Mold.) oftigi (prez. ind. oftigesc) vb. IV; (Olt.) osfica vb. I. – v. oftică.

OFTICAT², -Ă adj. 1. (Popular) Ofticos (1). Nu intrați acolo că e ofticată. stănoiu, c. i. 203. ◊ fig. Muri [Filip al II-lea]... lăsînd finanțele secate, armata demoralizată, teritoriul dezmembrat, națiunea ofticată. hasdeu, i. v. xvi. Vin de vezi cum o să mor Ofticat și plin de dor! teodorescu, p. p. 288. 2. (Regional, despre cai) Cu oftică (2), ofticos (2). Cf. alr i 1657/556, 558. – Pl.: ofticați, -te. – Și: (Mold.) oftigit, -ă (alr i 1657/558), ofticigit, -ă (ib. 1657/556); (Olt.) osficat, -ă (ciaușanu, v. 185, id. gl.) adj. – V. oftica.

OFTICAT¹ s. n. (Regional) Oftică (1) (Dracea – Turnu Măgurele). Cf. h xiv 90. – V. oftica.