2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OFTARE, oftări, s. f. Faptul de a ofta; oftat, suspin. – V. ofta.
OFTARE, oftări, s. f. Faptul de a ofta; oftat, suspin. – V. ofta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
oftare sf [At: HELIADE, O. I, 71 / V: (înv) oht~ / Pl: ~tări / E: ofta] 1 Oftat1 (1). 2 (Fig) Necaz. 3 (Fig) Suferință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFTARE, oftări, s. f. Acțiunea de a ofta; oftat, suspin. În tăcere, străbătu deodată oftarea șuierătoare a rănitului. SADOVEANU, O. I 52. Tăcu lăsînd să scape din sînul ei o oftare, o oftare de acele ce sfîșie inimi. NEGRUZZI, S. I 18. Să-mi cat oftările Pe toate cărările. TEODORESCU, P. P. 273. Fig. O tăcere adîncă, fără o chemare de pasere, fără o oftare de vînt. SADOVEANU, O. V 592. Și toamna și vîntul ținîndu-și oftarea, Pe buzele moartei își pun sărutarea. NECULUȚĂ, Ț. D. 80.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OFTA, oftez, vb. I. Intranz. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.); a suspina. ◊ Expr. A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). – Din oft.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
OFTA, oftez, vb. I. Intranz. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.); a suspina. ◊ Expr. A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). – Din oft.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ofta [At: CAT. MAN. II, 201 / V: (înv) ohta / Pzi: ~tez / E: oft] 1 vi A scoate un oftat (în semn de dor, supărare, regret etc.) Si: a suspina. 2 vi (Îe) A ~ după cineva (sau după ceva) A regreta mult pierderea cuiva sau a ceva. 3 vi (Îae) A dori din tot sufletul pe cineva sau ceva. 4 vi (Rar) A suferi. 5 vt (Înv) A regreta. 6 vr (Îvp) A se jelui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ohta v vz ofta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ohtare sf vz oftare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFTA, oftez, vb. I. Intranz. A scoate un oftat. V. suspina. Era mîhnire și jale, căci despre mine nu se știa nimic; și mama ofta cu amar, închidea ochii, și lacrimi încete îi curgeau pe obrajii zbîrciți. SADOVEANU, VI 116. Oftă din adînc și își ușură inima, apăsată ca de o piatră de moară. VLAHUȚĂ, O. A. 103. Iar ea, vorbind cu el în somn, Of tind din greu suspină. EMINESCU, O I 168. ◊ Fig. Sună acoperișul, oftează adierile vîntului. SADOVEANU, N. p. 257. Vîntul ofta tot mai adînc pe sub praguri. BOTEZ, ȘC. 7O. ◊ Expr. A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta adine pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva). Toată ziulica ofta omul după o vorbă mai dulce. CARAGIALE, O. III 33. Să oftezi dup-a ta fată. EMINESCU, O. I 83. Oftă după mărimea și vitejia trecută a romînilor. BĂLCESCU, O. I 319. ◊ Refl. (Popular) A se jelui, a se tîngui. Nu flămînzesc, Nu însetez, Dar totuna mă oftez. GOROVEI, C. 70.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A OFTA ~ez intranz. 1) A inspira adânc și prelung și a expira aerul printre buzele semiînchise cu un sunet caracteristic, ca semn al unui necaz; a scoate suspine; a suspina. ◊ ~ (sau a suspina) după cineva (sau după ceva) a) a dori mult să vadă pe cineva sau ceva; b) a resimți greu pierderea cuiva (sau a ceva). 2) (despre bolnavi sau suferinzi) A rosti întruna „of” (din cauza unei dureri). /Din oft
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oftà v. a suspina, a geme. [Tras din oft, formă intensivă din of].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oftéz v. intr. (d. oft, imit., ca și vgr. ohtháo, mă supăr, d. óh, oh, of, și bg. ohtĭy și ohkam). Suspin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oftare s. f., g.-d. art. oftării; pl. oftări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oftare s. f., g.-d. art. oftării; pl. oftări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oftare s. f., g.-d. art. oftării; pl. oftări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ofta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. oftez, 3 oftează; conj. prez. 1 sg. să oftez, 3 să ofteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ofta (a ~) vb., ind. prez. 3 oftează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ofta vb., ind. prez. 1 sg. oftez, 3 sg. și pl. oftează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OFTARE s. v. oftat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OFTARE s. oftat, suspin, suspinare, suspinat, (pop.) aht, (înv. și reg.) oft, (înv.) oftătură. (O ~ de ușurare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFTA vb. a suspina, (Transilv.) a șioi, (Transilv. și Ban.) a (se) șușcăi, (prin Ban.) a șușni. (A ~ din adâncul inimii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OFTA vb. a suspina, (Transilv.) a șioi, (Transilv. și Ban.) a (se) șușcăi, (prin Ban.) a șușni. (A ~ din adîncul inimii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
oftare, oftărisubstantiv feminin
-
- În tăcere, străbătu deodată oftarea șuierătoare a rănitului. SADOVEANU, O. I 52. DLRLC
- Tăcu lăsînd să scape din sînul ei o oftare, o oftare de acele ce sfîșie inimi. NEGRUZZI, S. I 18. DLRLC
- Să-mi cat oftările Pe toate cărările. TEODORESCU, P. P. 273. DLRLC
- O tăcere adîncă, fără o chemare de pasere, fără o oftare de vînt. SADOVEANU, O. V 592. DLRLC
- Și toamna și vîntul ținîndu-și oftarea, Pe buzele moartei își pun sărutarea. NECULUȚĂ, Ț. D. 80. DLRLC
-
etimologie:
- ofta DEX '98 DEX '09
ofta, oftezverb
- 1. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: suspina
- Era mîhnire și jale, căci despre mine nu se știa nimic; și mama ofta cu amar, închidea ochii, și lacrimi încete îi curgeau pe obrajii zbîrciți. SADOVEANU, VI 116. DLRLC
- Oftă din adînc și își ușură inima, apăsată ca de o piatră de moară. VLAHUȚĂ, O. A. 103. DLRLC
- Iar ea, vorbind cu el în somn, Oftînd din greu suspină. EMINESCU, O I 168. DLRLC
- Sună acoperișul, oftează adierile vîntului. SADOVEANU, N. P. 257. DLRLC
- Vîntul ofta tot mai adînc pe sub praguri. BOTEZ, ȘC. 70. DLRLC
-
- Nu flămînzesc, Nu însetez, Dar totuna mă oftez. GOROVEI, C. 70. DLRLC
-
- A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Toată ziulica ofta omul după o vorbă mai dulce. CARAGIALE, O. III 33. DLRLC
- Să oftezi dup-a ta fată. EMINESCU, O. I 83. DLRLC
- Oftă după mărimea și vitejia trecută a romînilor. BĂLCESCU, O. I 319. DLRLC
-
-
etimologie:
- oft DEX '09 DEX '98