OFÍTIC, -Ă, ofitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține ofitului, privitor la ofit. – Din fr. ophitique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OFÍTIC, -Ă adj. (Geol.) Care aparține ofitului. ◊ Structură ofitică = structură a rocilor caracterizată prin poziția neregulată a cristalelor, asemănătoare celei a ofitelor. [< fr. ophitique].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OFÍTIC, -Ă adj. de natura ofitului1. ♦ structură ~ă = structură a rocilor prin poziția neregulată a cristalelor. (< fr. ophitique)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ofític adj. m., pl. ofítici; f. sg. ofítică, pl. ofítice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink