OFIOLOGIE s. f. Ramură a zoologiei care studiază șerpii; ofiografîe. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiologie.

ofiologie sf [At: DN³ / P: ~fi-o~ / Pl: ~ii / E: fr ophiologie] Ramură a zoologiei care studiază șerpii Si: ofiografie.

OFIOLOGIE s. f. Ramură a zoologiei care studiază șerpii; ofiografie. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiologie.

OFIOLOGIE s.f. (Biol.) Disciplină care se ocupă cu studiul șerpilor. [Gen. -iei. / < fr. ophiologie, cf. gr. ophis – șarpe, logos – studiu].

OFIOLOGIE s. f. studiu științific al șerpilor; ofiografie. (< fr. ophiologie)

OFIOLOGIE f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul șerpilor. [Sil. -fi-o-] /<fr. ophiologie

ofiologie (desp. -fi-o-) s. f., art. ofiologia, g.-d. ofiologii, art. ofiologiei

ofiologie (-fi-o-) s. f., art. ofiologia, g.-d. ofiologii, art. ofiologiei

ofiologie s. f. (sil. -fi-o-), art. ofiologia, g.-d. ofiologii, art. ofiologiei

OFIO- „șarpe, șerpuitor, flexuos, verde”. ◊ gr. ophis, eos „șarpe” > fr. ophio-, germ. id., engl. id., it. ofio- > rom. ofio-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., cu cap de șarpe; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu șerpi; ~fagie (v. -fagie), s. f., obicei de a se hrăni cu șerpi; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze flexibile; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de șerpi; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a șerpilor; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a șerpilor; ~latru (v. -latru), s. m., adorator al șerpilor; ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă eruptivă ale cărei culori, verde și roșu, amintesc de pielea șerpilor; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul șerpilor; ~morf (v. -morf), adj., cu aspect de șarpe; ~nomiu (v. -nomiu), s. n., cavitate serpentiformă roasă de larve în părțile parenchimatice ale plantelor.