ofiolatru, ~ă smf [At: DN³ / P: ~fi-o~ / Pl: ~ri, ~re / E: fr ophiolâtre] Adorator al șerpilor.

OFIOLATRU, -Ă s.m. și f. Adorator al șerpilor. [Pron. -fi-o-. / < fr. ophiolâtre].

OFIOLATRU, -Ă s. m. f. adorator al șerpilor. (< fr. ophiolâtre)

ofiolatru (desp. -fi-o-la-tru) s. m., art. ofiolatrul; pl. ofiolatri, art. ofiolatrii

ofiolatru (-fi-o-la-tru) s. m., art. ofiolatrul; pl. ofiolatri, art. ofiolatrii

ofiolatru s. m. (sil. -fi-o-, -tru), art. ofiolatrul; pl. ofiolatri, art. ofiolatrii

OFIO- „șarpe, șerpuitor, flexuos, verde”. ◊ gr. ophis, eos „șarpe” > fr. ophio-, germ. id., engl. id., it. ofio- > rom. ofio-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., cu cap de șarpe; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu șerpi; ~fagie (v. -fagie), s. f., obicei de a se hrăni cu șerpi; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze flexibile; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de șerpi; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a șerpilor; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a șerpilor; ~latru (v. -latru), s. m., adorator al șerpilor; ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă eruptivă ale cărei culori, verde și roșu, amintesc de pielea șerpilor; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul șerpilor; ~morf (v. -morf), adj., cu aspect de șarpe; ~nomiu (v. -nomiu), s. n., cavitate serpentiformă roasă de larve în părțile parenchimatice ale plantelor.