OFIOLÁTRU, -Ă, ofiolatri, -e, s. m. și f. Adorator al șerpilor. [Pr.: -fi-o-] – Din fr. ophiolâtre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

OFIOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Adorator al șerpilor. [Pron. -fi-o-. / < fr. ophiolâtre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OFIOLÁTRU, -Ă s. m. f. adorator al șerpilor. (< fr. ophiolâtre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ofiolátru s. m. (sil. -fi-o-, -tru), art. ofiolátrul; pl. ofiolátri, art. ofiolátrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ofiolátră s. f. (sil. -fi-o-, -tră), g.-d. art. ofiolátrei; pl. ofiolátre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink