ofio- [At: DN³ / P: o-fi-o / E: fr ophio] Element prim de compunere savantă cu sensul: 1-2 (De) șarpe.

OFIO- Element prim de compunere savantă cu sensul „(de) șarpe”. [Pron. -fi-o-. / < fr. ophio-, cf. gr. ophis].

OFI(O)- elem. „șarpe”. (< fr. ophi/o/-, cf. gr. ophis)

OFIO- elem. ofi(o)-.

OFIO- „șarpe, șerpuitor, flexuos, verde”. ◊ gr. ophis, eos „șarpe” > fr. ophio-, germ. id., engl. id., it. ofio- > rom. ofio-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., cu cap de șarpe; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu șerpi; ~fagie (v. -fagie), s. f., obicei de a se hrăni cu șerpi; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze flexibile; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de șerpi; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a șerpilor; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a șerpilor; ~latru (v. -latru), s. m., adorator al șerpilor; ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă eruptivă ale cărei culori, verde și roșu, amintesc de pielea șerpilor; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul șerpilor; ~morf (v. -morf), adj., cu aspect de șarpe; ~nomiu (v. -nomiu), s. n., cavitate serpentiformă roasă de larve în părțile parenchimatice ale plantelor.

OFI(O)- (< fr.; gr. ophis „șarpe”) Element de compunere însemnând „șarpe”, „referitor la șarpe”, cu ajutorul căruia se formează substantive și adjective.