2 intrări

52 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFILIT, -Ă, ofiliți, -te, adj. 1. (Despre plante) Veștejit, pălit, îngălbenit. 2. Fig. Palid, tras, trecut; slab, uscat; lipsit de vigoare, istovit. [Var.: (înv. și reg.) ovilit, -ă adj.] – V. ofili.

ofilit, ~ă a [At: M. COSTIN, O. 93 / V: (îrg) dovi~, ovi~, oghi~, ogi~, ugi~, ovel~, olivit / Pl: ~iți, ~e / E: ofili] 1 (D. plante și părți ale lor) Veștejit. 2 (Fig) Lipsit de strălucire Si: pal, șters. 3 (D. oameni și fața lor) Palid. 4 (D. oameni) Slab. 5 (D. oameni și părți ale corpului omenesc) Lipsit de vigoare Si: istovit. 6 (Îrg) Trist. 7 (Îrg) Chinuit. 8 (Îrg) Supus.

OFILIT, -Ă, ofiliți, -te, adj. 1. (Despre plante) Veștejit, pălit, îngălbenit. 2. Fig. Palid, tras, trecut; slab, uscat; lipsit de vigoare, istovit. [Var.: (înv. și reg.) ovilit, -ă adj.] – V. ofili.

OFILIT, -Ă, ofiliți, -te, adj. 1. (Despre plante și părți ale lor) Veștejit, pălit, îngălbenit. Purta la pălărie o ramură ofilită de liliac. CARAGIALE, O. III 96. Văzu codrul ofilit. PĂSCULESCU, E. P. 265. 2. Fig. (Despre oameni și fața lor) Palid, tras (la față); slab, uscat; lipsit de vigoare, istovit, slăbit. Era ofilită și slabă. DUMITRIU, N. 26. [Îmi] veneau lacrimile cînd o vedeam atît de ofilită. SADOVEANU, O. I 315. Mi-e milă de obraz Că rămîne fript și ars Și rămîne ofilit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. – Variantă: (învechit și regional) ovilit,-ă (NEGRUZZI, S. I 100) adj.

OFILI, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊ Tranz. Seceta ofilește plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. și reg.) ovili vb. IV] – Din rus. ohilet’ „a se pipernici”.

OFILI, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊ Tranz. Seceta ofilește plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. și reg.) ovili vb. IV] – Din rus. ohilet’ „a se pipernici”.

OVILI vb. IV v. ofili.

OVILIT, -Ă adj. v. ofilit.

ofili [At: PSALT. 51 / V: (reg) ofeli, (cscj) ~la, ofela, (îrg) oghi~, ogi~, oveli, olivi, ovi~ / Pzi: ~lesc / E: rs охилеть] 1 vr (D. plante) A se veșteji. 2 vr (Fig) (D. oameni) A-și pierde culoarea, frăgezimea feței Si: a se îngălbeni. 3 vr (Fig) A-și pierde puterea, vigoarea. 4 vr (Fig) A se întrista. 5 vt (Înv; îf ovili) A umili. 6 vt (Reg) A supăra pe cineva, spunându-i un lucru urât Si: a insulta, a jigni. 8[1] vr (Înv; îf ovili) A-și pierde nădejdea Si: a se descuraja.

  1. Numerotare incorectă a sensurilor: 8 după 6 LauraGellner

OFILI, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante și părți ale lor) A se veșteji, a păli, a (se) trece; a se îngălbeni. Transportăm un pom...Cum l-o atinge soarele, se ofilește. GALAN, Z. R. 108. Prea ați făcut cald aici. Uite cum s-au ofilit frunzele! BASSARABESCU, S. N. 145. Nu-nflorește, Nici nu rodește Și nici locul nu-i priește, Ci mai mult se ofilește. TEODORESCU, P. P. 174. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde culoarea, frăgezimea feței; a-și pierde vigoarea, puterea. Dochia se ofilea pe zi ce merge și fire de argint îi răsăreau în păr. SADOVEANU, O. I 272. ◊ Tranz. Numai cine-a păscut dorul Știe cin’ mi-a albit părul Și mi-a ofilit trupșorul. TEODORESCU, P. P. 327. – Variantă: (învechit și regional) ovili (NEGRUZZI, S. I 275) vb. IV.

A OFILI ~esc tranz. A face să se ofilească. /<rus. ohilĕti

A SE OFILI mă ~esc intranz. 1) (despre plante) A pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji. 2) fig. (despre persoane) A pierde prospețimea fizică; a se veșteji. /<rus. ohilĕti

ofilì v. 1. a (se) îngălbini, a lângezi: de rumenă ce erea se ofilise ISP.; 2. a se trece, a se vesteji. [V. ovilì].

ovilì v. Mold. a ofili: împăratul ovilit și sarbăd la față. [Rut. UVIALIĬ, veșted].

ofilésc (ob.), ofelésc (Serbia), ovilésc și ubilésc (nord) și ovelésc, ovilésc (vechĭ) v. tr. (vsl. *u-venliti = venliti, nsl. veniti, rus. uvĭánutĭ, a ofili; rut. uvĭályĭ, ofilit. V. ugilit). Veștezesc. Îngălbenesc, usuc. V. refl. Mă veștezesc. Mă îngălbenesc, mă usuc: florile s’aŭ ofilit. Fig. A te ofili de întristare. Vechĭ. Mă descurajez. V. milcuĭesc.

ovilít, -ă adj. (d. ovilesc). Vechĭ. Sărman, sărac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!ofili (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ofilesc, 3 sg. se ofilește, imperf. 1 sg. mă ofileam; conj. prez. 1 sg. să mă ofilesc, 3 să se ofilească; imper. 2 sg. afirm. ofilește-te; ger. ofilindu-mă

ofili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ofilesc, imperf. 3 sg. ofilea; conj. prez. 3 să ofilească

ofili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ofilesc, imperf. 3 sg. ofilea; conj. prez. 3 sg. și pl. ofilească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OFILIT adj. galben, îngălbenit, pălit, trecut, uscat, veșted, veștejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pâhăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o floare ~.)

OFILIT adj. galben, îngălbenit, pălit, trecut, uscat, veșted, veștejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pîhăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o floare ~.)

OFILI vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tânji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pâhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

OFILI vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ofili (ofilesc, ofilit), vb.1. A se veșteji. – 2. A slăbi, a se usca pe picioare. – Var. (Mold.) ovili, ugili. Sl. vęliti, fără îndoială în forma *uvęliti, cf. sl. uvęnąti (Cihac, II, 235), uvędati (Tiktin), rut. uvialii (Byhan 340), rus. ochileti (Candrea), cu același sens.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ovilit, ovilită, oviliți, ovilite, adj. (înv.) sărac, sărman.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ofili, ofilesc v. t. a bate zdravăn, a desfigura în bătaie.

Intrare: ofilit
ofilit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofilit
  • ofilitul
  • ofilitu‑
  • ofili
  • ofilita
plural
  • ofiliți
  • ofiliții
  • ofilite
  • ofilitele
genitiv-dativ singular
  • ofilit
  • ofilitului
  • ofilite
  • ofilitei
plural
  • ofiliți
  • ofiliților
  • ofilite
  • ofilitelor
vocativ singular
plural
ovilit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ovilit
  • ovilitul
  • ovilitu‑
  • ovili
  • ovilita
plural
  • oviliți
  • oviliții
  • ovilite
  • ovilitele
genitiv-dativ singular
  • ovilit
  • ovilitului
  • ovilite
  • ovilitei
plural
  • oviliți
  • oviliților
  • ovilite
  • ovilitelor
vocativ singular
plural
uvilit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ovelit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
olivit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ogilit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oghilit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ofili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofili
  • ofilire
  • ofilit
  • ofilitu‑
  • ofilind
  • ofilindu‑
singular plural
  • ofilește
  • ofiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofilesc
(să)
  • ofilesc
  • ofileam
  • ofilii
  • ofilisem
a II-a (tu)
  • ofilești
(să)
  • ofilești
  • ofileai
  • ofiliși
  • ofiliseși
a III-a (el, ea)
  • ofilește
(să)
  • ofilească
  • ofilea
  • ofili
  • ofilise
plural I (noi)
  • ofilim
(să)
  • ofilim
  • ofileam
  • ofilirăm
  • ofiliserăm
  • ofilisem
a II-a (voi)
  • ofiliți
(să)
  • ofiliți
  • ofileați
  • ofilirăți
  • ofiliserăți
  • ofiliseți
a III-a (ei, ele)
  • ofilesc
(să)
  • ofilească
  • ofileau
  • ofili
  • ofiliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ovili
  • ovilire
  • ovilit
  • ovilitu‑
  • ovilind
  • ovilindu‑
singular plural
  • ovilește
  • oviliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ovilesc
(să)
  • ovilesc
  • ovileam
  • ovilii
  • ovilisem
a II-a (tu)
  • ovilești
(să)
  • ovilești
  • ovileai
  • oviliși
  • oviliseși
a III-a (el, ea)
  • ovilește
(să)
  • ovilească
  • ovilea
  • ovili
  • ovilise
plural I (noi)
  • ovilim
(să)
  • ovilim
  • ovileam
  • ovilirăm
  • oviliserăm
  • ovilisem
a II-a (voi)
  • oviliți
(să)
  • oviliți
  • ovileați
  • ovilirăți
  • oviliserăți
  • oviliseți
a III-a (ei, ele)
  • ovilesc
(să)
  • ovilească
  • ovileau
  • ovili
  • oviliseră
uvili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oveli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
olivi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ogili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oghili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ofila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ofela
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ofeli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ofilit, ofiliadjectiv

  • 1. Despre plante: pălit, veștejit, îngălbenit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Purta la pălărie o ramură ofilită de liliac. CARAGIALE, O. III 96. DLRLC
    • format_quote Văzu codrul ofilit. PĂSCULESCU, E. P. 265. DLRLC
  • 2. figurat Lipsit de vigoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era ofilită și slabă. DUMITRIU, N. 26. DLRLC
    • format_quote [Îmi] veneau lacrimile cînd o vedeam atît de ofilită. SADOVEANU, O. I 315. DLRLC
    • format_quote Mi-e milă de obraz Că rămîne fript și ars Și rămîne ofilit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. DLRLC
etimologie:
  • vezi ofili DEX '98 DEX '09

ofili, ofilescverb

  • 1. (Despre plante) A se veșteji; a se îngălbeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Transportăm un pom... Cum l-o atinge soarele, se ofilește. GALAN, Z. R. 108. DLRLC
    • format_quote Prea ați făcut cald aici. Uite cum s-au ofilit frunzele! BASSARABESCU, S. N. 145. DLRLC
    • format_quote Nu-nflorește, Nici nu rodește Și nici locul nu-i priește, Ci mai mult se ofilește. TEODORESCU, P. P. 174. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Seceta ofilește plantele. DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dochia se ofilea pe zi ce merge și fire de argint îi răsăreau în păr. SADOVEANU, O. I 272. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Numai cine-a păscut dorul Știe cin’ mi-a albit părul Și mi-a ofilit trupșorul. TEODORESCU, P. P. 327. DLRLC
etimologie:
  • limba rusă ohilet’ „a se pipernici” DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.