opțiuni
  • info
2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

OFICIANT, -Ă, oficianți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care oficiază (slujba religioasă). 2. S. m. și f. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. [Pr.: -ci-ant] – Din fr. offîciant.

oficiant, ~ă [At: HELIADE, O. II, 49 / P: ~ci-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr officiant] 1-2 a (Rar) Care oficiază (slujba bisericească). 3-4 smf (Înv) (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. 5 smf (Spc) Funcționar la poștă.

*OFICIANT sm. 1 ⛪ Preotul care e de rînd să facă slujba la biserică 2 ⏲ Funcționar, slujbaș al Statului 3 ✉️ Amploiat la poștă [fr.].

OFICIANT, -Ă, oficianți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care oficiază (slujba bisericească). 2. S. m. și f. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. [Pr.: -ci-ant] – Din fr. officiant.

OFICIANT 2, -Ă, oficianți, -te, s. m. și f. (Ieșit din uz) (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat.

OFICIANT1, -Ă, oficianți, -te, adj. (Rar) Care oficiază (mai ales slujba bisericească). Privind mai lung pe bătrinul mitropolit oficiant, mi. se păru că figura lui îmi este cunoscută. GALACTION, O. I 91.

OFICIANT, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) (Cel) care slujește, care oficiază (o slujbă religioasă). [Pron. -ci-ant. / cf. fr. officiant].

OFICIANT, -Ă adj., s. m. f. 1. (preot) care oficiază o slujbă religioasă. 2. (grad de) funcționar în unele instituții de stat; (spec.) funcționar de poștă. (< fr. officiant)

OFICIANT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care oficiază (o slujbă religioasă). Preot ~. [Sil. -ci-ant] /<fr. officiant

oficiant m. 1. cel ce oficiază la biserică; 2. funcționar: oficianții publici ai averilor Statului; 3. amploiat la poștă: oficiant de clasa I.

*oficiánt, -ă adj. și s. (fr. officiant, part. d. officier, a oficia). Care oficiază. Funcționar de un grad maĭ înalt la poștă, telegraf și telefon.

Ortografice DOOM

oficiant (desp. -ci-ant) adj. m., s. m., pl. oficianți; adj. f., s. f. oficiantă, pl. oficiante

oficiant (-ci-ant) adj. m., s. m., pl. oficianți; adj. f., s. f. oficiantă, pl. oficiante

oficiant adj. m., s. m. (sil. -ci-ant), pl. oficianți; f. sg. oficiantă, pl. oficiante

Intrare: oficiant (adj.)
oficiant1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ci-ant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oficiant
  • oficiantul
  • oficiantu‑
  • oficiantă
  • oficianta
plural
  • oficianți
  • oficianții
  • oficiante
  • oficiantele
genitiv-dativ singular
  • oficiant
  • oficiantului
  • oficiante
  • oficiantei
plural
  • oficianți
  • oficianților
  • oficiante
  • oficiantelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: oficiant (persoană)
  • silabație: -ci-ant info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oficiant
  • oficiantul
  • oficiantu‑
plural
  • oficianți
  • oficianții
genitiv-dativ singular
  • oficiant
  • oficiantului
plural
  • oficianți
  • oficianților
vocativ singular
  • oficiantule
  • oficiante
plural
  • oficianților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oficiant, oficiantăadjectiv

  • 1. Care oficiază (slujba religioasă). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Privind mai lung pe bătrînul mitropolit oficiant, mi se păru că figura lui îmi este cunoscută. GALACTION, O. I 91. DLRLC
etimologie:

oficiant, oficianțisubstantiv masculin
oficiantă, oficiantesubstantiv feminin

  • 1. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • 2. Cel care slujește, care oficiază (o slujbă religioasă). DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.