OFICIANT, -Ă, oficianți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care oficiază (slujba religioasă). 2. S. m. și f. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. [Pr.: -ci-ant] – Din fr. offîciant.

oficiant, ~ă [At: HELIADE, O. II, 49 / P: ~ci-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr officiant] 1-2 a (Rar) Care oficiază (slujba bisericească). 3-4 smf (Înv) (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. 5 smf (Spc) Funcționar la poștă.

OFICIANT, -Ă, oficianți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care oficiază (slujba bisericească). 2. S. m. și f. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. [Pr.: -ci-ant] – Din fr. officiant.

OFICIANT ², -Ă, oficianți, -te, s. m. și f. (Ieșit din uz) (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat.

OFICIANT¹, -Ă, oficianți, -te, adj. (Rar) Care oficiază (mai ales slujba bisericească). Privind mai lung pe bătrinul mitropolit oficiant, mi. se păru că figura lui îmi este cunoscută. GALACTION, O. I 91.

OFICIANT, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) (Cel) care slujește, care oficiază (o slujbă religioasă). [Pron. -ci-ant. / cf. fr. officiant].

OFICIANT, -Ă adj., s. m. f. 1. (preot) care oficiază o slujbă religioasă. 2. (grad de) funcționar în unele instituții de stat; (spec.) funcționar de poștă. (< fr. officiant)

OFICIANT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care oficiază (o slujbă religioasă). Preot ~. [Sil. -ci-ant] /<fr. officiant

oficiant m. 1. cel ce oficiază la biserică; 2. funcționar: oficianții publici ai averilor Statului; 3. amploiat la poștă: oficiant de clasa I.

*oficiánt, -ă adj. și s. (fr. officiant, part. d. officier, a oficia). Care oficiază. Funcționar de un grad maĭ înalt la poștă, telegraf și telefon.

oficiant (desp. -ci-ant) adj. m., s. m., pl. oficianți; adj. f., s. f. oficiantă, pl. oficiante

oficiant (-ci-ant) adj. m., s. m., pl. oficianți; adj. f., s. f. oficiantă, pl. oficiante

oficiant adj. m., s. m. (sil. -ci-ant), pl. oficianți; f. sg. oficiantă, pl. oficiante