opțiuni
  • info

3 definiții pentru ofertoriu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ofertoriu sn [At: DN3 / Pl: ~ii / E: cf it offertorio, lat offertorium] (Bis) Parte a liturghiei catolice care urmează după citirea evangheliei, în care preotul face consacrația pâinii și vinului de împărtășanie.

OFERTORIU s.n. (Bis.) Parte a liturghiei catolice care urmează după citirea evangheliei și cînd preotul face consacrația pîinii și vinului de împărtășanie. [Pron. -riu. / cf. it. offertorio, lat. t. offertorium].

OFERTORIU s. n. parte a liturghiei catolice în care preotul oferă lui Dumnezeu pâinea și vinul pentru consacrație. ◊ cânt religios, din a doua parte a misei, care însoțește această oblație. (< lat. offertorium, it. offertorio)

Intrare: ofertoriu
ofertoriu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofertoriu
  • ofertoriul
  • ofertoriu‑
plural
  • ofertorii
  • ofertoriile
genitiv-dativ singular
  • ofertoriu
  • ofertoriului
plural
  • ofertorii
  • ofertoriilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ofertoriu, ofertoriisubstantiv neutru

  • 1. (termen) bisericesc Parte a liturghiei catolice care urmează după citirea evangheliei și când preotul face consacrația pâinii și vinului de împărtășanie. DN
    • 1.1. Cânt religios, din a doua parte a misei, care însoțește această oblație. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.