12 definiții pentru «oferi»   conjugări

OFERÍ, ofér, vb. IV. Tranz. 1. A propune cuiva (în semn de atenție, de bunăvoință etc.) să primească un lucru necerut; a da în dar, a pune la dispoziție. ♦ Refl. A se declara dispus să facă un serviciu, a se pune la dispoziția cuiva. 2. A propune spre cumpărare o marfă, un bun etc. ♦ A propune un preț pentru o marfă, pentru un bun etc. 3. Fig. A înfățișa, a arăta, a etala, a prezenta ceva. – Din it. offerire.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de Adriana Stoian | Semnalează o greșeală | Permalink

OFERÍ, ofér, vb. IV. Tranz. 1. A propune cuiva (în semn de atenție, de bunăvoință etc.) să primească un lucru necerut; a da în dar, a pune la dispoziție. ♦ Refl. A se declara dispus să facă un serviciu, a se pune la dispoziția cuiva. 2. A propune spre cumpărare o marfă, un bun etc. ♦ A propune un preț pentru o marfă, pentru un bun etc. 3. Fig. A înfățișa, a arăta, a etala, a prezenta ceva. – Din it. offerire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

oferí (a ~) vb., ind. prez. 3 oféră, imperf. 3 sg. ofereá; conj. prez. 3 să ofére
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OFERÍ vb. 1. v. da. 2. a da. (Își ~ reciproc buchete de flori.) 3. v. dărui. 4. (rar) a propune. (A ~ ceva spre vânzare.) 5. a da, a plăti. (Cât ~ pe marfa mea?) 6. a înfățișa, a prezenta. (Valea Oltului ~ priveliști minunate.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A oferi ≠ a cere
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A OFERÍ ofér tranz. 1) A pune la dispoziție; a propune; a da. ~ un ajutor. 2) A da în semn de atenție sau respect. ~ un cadou. ~ un buchet de flori. 3) A da pentru o marfă. 4) fig. A expune pentru a fi văzut; a pune în față; a înfățișa; a prezenta; a arăta. /<it. offerire, fr. offrir, lat. offerre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OFERÍ vb. IV. tr. 1. A dărui. 2. A face o ofertă de vânzare (pentru o marfă etc.). ♦ A propune un preț. [P.i. ofér, 3,6 -ră, conj. -re. / < lat. offerre, cf. fr. offrir].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OFERÍ vb. tr. 1. a dărui. 2. a face o ofertă. ◊ a propune un preț. 3. (fig.) a înfățișa, a prezenta. (< lat. offerre, it. offerire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

oferí vb., ind. prez. 1 sg. ofér, 3 sg. și pl. oféră, imperf. 3 sg. ofereá; conj. prez. 3 sg. și pl. ofére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oferí (ofér, oferít), vb. – A dărui, a prezenta. Lat. offerre, fr. offrir, asimilat cu conj. de la feri, suferi, cf. referi, conferi.Der. ofertă, s. f., din it. offerta; ofrandă, s. f., din fr. offrende.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

oferì v. 1. a da din bunăvoință sau din recunoștință: a oferi un dar; 2. a arăta vederii, a înfățișa minții: acest peisaj oferă un tablou încântător; 3. a pune la dispozițiune: a oferi o cameră; 4. a se propune, a se prezenta: m’ofer a vă servi.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*ofér, a -í, v. tr. (lat. óf-fero, of-férre. – El oféră, eĭ oféră; să ofere. V. sufer. Prezent [!], întind, daŭ cu plăcere: a oferi cuĭva un pahar de ceaĭ. Pun la dispozițiune: a oferi cuĭva o cameră, patriiĭ brațu. Arăt, înfățișez, expun vederiĭ: veteranu îșĭ oferi cicatricile [!], satu oferă o frumoasă priveliște. V. refl. Mă pun la dispozițiune: mă ofer să te conduc. – Nu se zice m´ofer, s´ofer, s´ofere, ci numaĭ mă ofer, se oferă, să ofere.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink