2 intrări
30 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OFENSĂ, ofense, s. f. Cuvânt, comportare, faptă jignitoare; insultă, jignire; injurie. – Din fr. offense.
OFENSĂ, ofense, s. f. Cuvânt, comportare, faptă jignitoare; insultă, jignire; injurie. – Din fr. offense.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ofensă sf [At: NEGULICI / Pl: ~se / E: fr offense] 1-2 Cuvânt sau faptă jignitoare Si: injurie, insultă, jignire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFENSĂ, ofense, s. f. Cuvînt sau faptă jignitoare; insultă, jignire, injurie. Nu pierdea prilejul să le arunce o ofensă. C. PETRESCU, C. V. 99. Asta o consider ca o ofensă adusă autorităților portului. BART, S. M. 103. Ofensa nemaiauzită o ținuse secretă. IBRĂILEANU, A. 22.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OFENSĂ s.f. Comportare, faptă, exprimare, expresie jignitoare; jignire, insultă, injurie. [< fr. offense, cf. lat. offensa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFENSĂ s. f. cuvânt, faptă jignitoare; insultă, injurie. (< fr. offense, lat. offensa)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OFENSĂ ~e f. Vorbă sau faptă ofensatoare; insultă. ◊ A aduce (cuiva) o ~ a ofensa; a jigni. [G.-D. ofensei] /<fr. offense
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ofensă f. insultă cu vorba sau cu fapta.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ofénsă f., pl. e (fr. offense, d. lat. offensa). Vorbă saŭ purtare care ofensează, acțiunea de a ofensa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFENSA, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
OFENSA, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ofansa v vz ofensa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ofensa [At: CALENDAR (1855), 75 / V: (înv) ofan~ / Pzi: ~sez / E: fr offenser] 1 vt A aduce cuiva o ofensă Si: a insulta, a jigni. 2 vr (Fam) A se supăra, simțindu-se jignit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFENSA, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce (cuiva) o ofensă; a insulta, a jigni. Mihai se simți ofensat de acest dispreț. C. PETRESCU, Î. I 10. Trebuie să ia seama, să nu facă vreo gafă, să-l ofenseze și să-l piarză. REBREANU, R. I 43. Dacă te-am ofensat dineaorea, iartă-mă. NEGRUZZI, S. III 482. ♦ (Familiar) Refl. A se supăra (simțindu-se jignit). Ce te-ai ofensat așa!
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OFENSA vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFENSA vb. I. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se supăra (simțindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A OFENSA ~ez tranz. A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta. /<fr. offenser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE OFENSA mă ~ez intranz. A se simți jignit. /<fr. offenser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ofensà v. 1. a face o ofensă; 2. fig. a atinge; 3. a se supăra: se ofensează pentru nimica.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ofenséz v. tr. (fr. offenser, lat. offensare, d. of-féndere, a ataca). Jignesc, indispun pin vorbă saŭ purtare nedemnă: a mustra pe cineva în fața inferiorilor luĭ, a-l ofensa. Fig. Acest tabloŭ ofensează gustu publiculuĭ. V. refl. Mă simt ofensat: nu te ofensa de toate nimicurile!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ofensă s. f., g.-d. art. ofensei; pl. ofense
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ofensă s. f., g.-d. art. ofensei; pl. ofense
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ofensă s. f., g.-d. art. ofensei; pl. ofense
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ofensa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ofensez, 3 ofensează; conj. prez. 1 sg. să ofensez, 3 să ofenseze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ofensa (a ~) vb., ind. prez. 3 ofensează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ofensa vb., ind. prez. 1 sg. ofensez, 3 sg. și pl. ofensează; conj. prez. 3 sg. și pl. ofenseze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OFENSĂ s. v. jignire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OFENSĂ s. afront, injurie, insultă, jignire, ocară, rușine, umilință, (livr.) ultraj, vexațiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i-a fost adusă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFENSA vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OFENSA vb. 1. a insulta, a jigni, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-ai ~ pe nedrept.) 2. a se supăra, (livr. și fam.) a se ofusca, (fam. fig.) a se șifona. (Ce te-ai ~ așa?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ofensă (ofense), s. f. – Injurie, insultă. Fr. offense. – Der. ofensa, vb., din fr. offenser; ofensator, adj. (insultător); ofensiv, adj., din fr. offensif; ofensivă, s. f., din fr. offensive; inofensiv, adj., din fr. inoffensif.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
OFENSĂ. Subst. Ofensă, insultă, insultare, jignire, lezare (fig.), injurie, ocară (pop.), invectivă, ultragiere, ultraj, afront, vexațiune (livr.); crimă de lezmajestate. Înjurare, drăcuire; înjurătură, sudalmă (pop.), suduitură (pop.), hulă (pop.). Înjosire, umilire. Adj. Ofensator, ofensant (rar), insultător, jignitor, injurios, ocărîtor (înv.), vexatoriu (livr.). Ofensat, lezat (fig.), insultat, jignit, ofuscat (fam.), vexat (livr.). Vb. A ofensa, a insulta, a jigni, a invectiva, a ultragia, a-i da (a-i spune) (cuiva) o pupăză în obraz, a leza (fig,), a vexa (livr.). A se ofensa, a se simți jignit, a se ofusca (fam.). A (se) înjura, a (se) sudui (pop.), a (se) drăcui, a (se) ocărî, a (se) blestema, a huli (pop.). V. batjocură, blestem, defăimare, discreditare, impolitețe, umilință.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ofensă, ofensesubstantiv feminin
-
- Nu pierdea prilejul să le arunce o ofensă. C. PETRESCU, C. V. 99. DLRLC
- Asta o consider ca o ofensă adusă autorităților portului. BART, S. M. 103. DLRLC
- Ofensa nemaiauzită o ținuse secretă. IBRĂILEANU, A. 22. DLRLC
-
etimologie:
- offense DEX '09 DEX '98 DN
ofensa, ofensezverb
-
- Mihai se simți ofensat de acest dispreț. C. PETRESCU, Î. I 10. DLRLC
- Trebuie să ia seama, să nu facă vreo gafă, să-l ofenseze și să-l piarză. REBREANU, R. I 43. DLRLC
- Dacă te-am ofensat dineaorea, iartă-mă. NEGRUZZI, S. III 482. DLRLC
- 1.1. A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ce te-ai ofensat așa! DLRLC
-
-
etimologie:
- offenser DEX '09 DEX '98 DN