2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (7)
- relaționale (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OFENSIVĂ, ofensive, s. f. Formă principală a acțiunilor de luptă ale unei armate, prin care se urmărește distrugerea forței inamicului și anularea capacității sale operative. ♦ (Sport; mai ales la jocurile cu mingea) Atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse; totalitatea jucătorilor care alcătuiesc linia de atac. ♦ Fig. Acțiune puternică, concentrată, întreprinsă în vederea înfrângerii unei dificultăți, a lichidării unei situații neconvenabile, a cuceririi unui nou obiectiv sau a unei noi victorii. – Din fr. offensive, germ. Offensive.
ofensivă sf [At: NEGULICI / Pl: ~ve / E: fr offensive, ger Offensive] 1 (Îoc defensivă) Formă principală de luptă a unor forțe armate, care are ca scop nimicirea sau capturarea inamicului și cucerirea terenului pe care acesta îl ocupă Si: asalt, atac. 2 (Spt; la jocurile cu mingea) Atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse. 3 (Fig) Acțiune vie, concentrată, întreprinsă pentru a înfrânge o dificultate, a lichida o situație nefavorabilă, a înfăptui o nouă stare de lucruri, a cuceri un nou obiectiv etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFENSIVĂ, ofensive, s. f. Formă principală a acțiunilor de luptă ale armatei, constând în luarea inițiativei operațiilor prin care se urmărește distrugerea forței inamicului și cucerirea terenului pe care îl ocupă. ♦ (Sport; mai ales la jocurile cu mingea) Atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse. ♦ Fig. Acțiune puternică, concentrată, întreprinsă în vederea înfrângerii unei dificultăți, lichidării unei situații neconvenabile, cuceririi unui nou obiectiv sau unei noi victorii. – Din fr. offensive, germ. Offensive.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
OFENSIVĂ, ofensive, s. f. (În opoziție cu defensivă) Formă principală de luptă a unor forțe armate care, cu sprijinul tuturor armelor și prin surprindere, are ca scop nimicirea totală sau capturarea inamicului. V. atac, asalt, șarjă. Am găsit armata împărțită între 3 corpuri de armată pe frontieră Ofensiva în țările de jos a fost o grea înfrîngere. CAMIL, PETRESCU, T. II 433. ♦ Fig. Acțiune întreprinsă cu scopul de a înfrînge o dificultate, de a lichida o situație nefavorabilă, de a învinge pe dușmani, pentru a înfăptui o nouă stare de lucruri, pentru a cuceri un nou obiectiv etc. Popoarele care au suferit cel mai mult de pe urma războiidui sînt în primele rînduri ale_ ofensivei pentru pace. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 331. Încrezător peste măsură în statornicia norocului lui, a pornit o ofensivă. GALAN, B. I 240. Acolo se strămutase bătălia cea mare a petrolului, cu repezi ofensive și cuceriri de poziții. C. PETRESCU, A. 410.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OFENSIVĂ s.f. (Op. defensivă) Mișcare de înaintare a unor forțe armate către obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ♦ (Fig.) Acțiune puternică dusă cu scopul de a realiza ceva. [< fr. offensive, it. offensiva, germ. Offensive].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFENSIVĂ ~e f. 1) Acțiune de atac a unor forțe armate, cu scopul de a nimici inamicul și de a cuceri terenul ocupat de acesta. 2) sport Atac organizat al unei echipe sportive asupra echipei adverse. 3) fig. Acțiune energică de amploare, realizată prin participarea mai multor persoane, în vederea atingerii unui anumit scop. ~ diplomatică. /<fr. offensive, germ. Offensive
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ofensivă f. acțiunea de a ataca și însuș atacul: a luat ofensiva.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFENSIV, -Ă, ofensivi, -e, adj. Care atacă sau cu care se atacă; cu caracter de ofensivă; agresiv. – Din fr. offensif.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
OFENSIV, -Ă, ofensivi, -e, adj. Care atacă sau cu care se atacă; cu caracter de ofensivă; agresiv. – Din fr. offensif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ofansiv, ~ă a vz ofensiv
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ofensiv, ~ă [At: AR (1829), 471/20 / V: (înv) ~nziv, ofan~ / Pl: ~i, ~e / E: fr offensif ger offensiv] (Îoc defensiv) 1-2 a (Care atacă sau) cu care se atacă. 3-4 av, a (În mod) agresiv.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ofenziv, ~ă a vz ofensiv
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARMĂ (pl. -me) sf. 1 ⚔️ Instrument, unealtă făcută anume pentru a servi cuiva să se apere sau să lovească în cineva: ~ albă 👉 ALB; ~ de foc 👉 FOC; ~ ofensivă 👉 OFENSIV; ~ defensivă 👉 DEFENSIV; ~ portativă 👉 PORTATIV; ~ de vînat, de tir, de salon, de războiu; a lua armele, a se înarma fie pentru a ataca, fie pentru a se apăra; a chema la arme, a strînge soldații, cetățenii cari pot purta arme, spre a fi gata de atac sau de apărare; de aci: la arme! strigăt prin care se chiamă soldații, cetățenii ca să ia armele; a depune armele, a se preda, a înceta lupta, războiul ¶ 2 Sală de arme, un fel de galerie în care se află așezate în ordine și bine întreținute tot soiul de arme; loc unde se învață mînuirea armelor ¶ 3 🎖️ Se zice despre diferitele feluri de trupe care compun o armată, adică infanteria, cavaleria, artileria, geniul, aviația: în ce ~ ai servit? ¶ 4 pl. Meșteșugul mînuirii armelor ¶ 5 🎖️ pl. fig. Războiu, luptă, expedițiune militară; frate de arme, tovarăș de luptă; ‡a ridica arme(le), a se apuca de arme, a începe războiul, a declara, a purta războiu ¶ 6 pl. fig. În sens moral, se zice despre tot ce slujește spre a combate pe cineva, spre a face să dispară o greșală, spre a nimici o pasiune, etc.: armele rațiunii, adevărului, calomniei, etc.; se întrebuințează uneori și la sg.: calomnia este totdeauna arma invidioșilor ¶ 7 pl. 🛡 Semnele simbolice distinctive ale unei țări, unui oraș, unei familii nobile, marcă, stemă [lat. arma, în parte cu accepțiunile fr. arme].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
OFENSIV, -Ă, ofensivi, -e, adj. (În opoziție cu defensiv) Care atacă sau cu care se atacă. Acțiune ofensivă. Arme ofensive. ◊ (Adverbial) Era gata a susține, ofensiv sau defensiv, pe oricare din aripele [armatei] sale. HASDEU, I. V. 145.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OFENSIV, -Ă adj. Care atacă; care servește pentru a ataca. [< fr. offensif, germ. offensiv].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFENSIV, -Ă I. adj. care atacă; cu caracter de ofensivă (II). ◊ agresiv. II. s. f. 1. formă principală a acțiunilor de luptă, înaintarea către obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ◊ (sport; în jocurile cu mingea) atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse. 2. (fig.) acțiune puternică ce urmărește a realiza ceva. (< fr. offensif, /II/ offesnive, it. offensiva, germ. Offensive)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OFENSIV ~ă (~i, ~e) 1) Care participă la ofensivă; în stare de ofensivă. Trupe ~e. Acțiuni ~e. 2) Care servește la ofensivă; pentru ofensivă. Armă ~ă. /<fr. offensif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ofensiv a. care atacă, care servă a ataca: arme ofensive; alianță ofensivă și defensivă, unire între popoare cari își promit ajutor mutual în caz de răsboiu, fie pentru atac fie pentru apărare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ofensív, -ă adj. (fr. offensif, d. mlat. offensivus). Care atacă, care servește la atacat: războĭ ofensiv, armă ofensivă. Alianță ofensivă și defensivă, alianță încheĭată p. atac orĭ apărare. S. f., pl. e. Atac, agresiune între armate. A lua ofensiva, a ataca. Adv. În mod ofensiv.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ofensivă s. f., g.-d. art. ofensivei; pl. ofensive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ofensivă s. f., g.-d. art. ofensivei; pl. ofensive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ofensivă s. f., g.-d. art. ofensivei; pl. ofensive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ofensivă.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ofensiv adj. m., pl. ofensivi; f. ofensivă, pl. ofensive
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ofensiv adj. m., pl. ofensivi; f. ofensivă, pl. ofensive
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ofensiv adj. m., pl. ofensivi; f. sg. ofensivă, pl. ofensive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Ofensivă ≠ defensivă
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
PLANUL PREGĂTIRII DE FOC A OFENSIVEI AERIENE / A ATACULUI, document care cuprinde misiunile de foc pentru nimicirea sau neutralizarea inamicului în această fază a luptei, durata și structura pregătirii, repartiția pe mijloace de foc de aviație a obiectivelor, consumul de muniție, organizarea conducerii etc.
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ofensivă, ofensivesubstantiv feminin
- 1. Formă principală a acțiunilor de luptă ale unei armate, prin care se urmărește distrugerea forței inamicului și anularea capacității sale operative. DEX '09 DLRLC DN
- Am găsit armata împărțită între 3 corpuri de armată pe frontieră... Ofensiva în țările de jos a fost o grea înfrîngere. CAMIL, PETRESCU, T. II 433. DLRLC
- 1.1. (Mai ales la jocurile cu mingea) Atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse; totalitatea jucătorilor care alcătuiesc linia de atac. DEX '09 MDN '00
- 1.2. Acțiune puternică, concentrată, întreprinsă în vederea înfrângerii unei dificultăți, a lichidării unei situații neconvenabile, a cuceririi unui nou obiectiv sau a unei noi victorii. DEX '09 DLRLC DN
- Popoarele care au suferit cel mai mult de pe urma războiului sînt în primele rînduri ale ofensivei pentru pace. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 331. DLRLC
- Încrezător peste măsură în statornicia norocului lui, a pornit o ofensivă. GALAN, B. I 240. DLRLC
- Acolo se strămutase bătălia cea mare a petrolului, cu repezi ofensive și cuceriri de poziții. C. PETRESCU, A. 410. DLRLC
-
-
etimologie:
- offensive DEX '09 DEX '98 DN
- Offensive DEX '09 DEX '98 DN
ofensiv, ofensivăadjectiv
- 1. Care atacă sau cu care se atacă; cu caracter de ofensivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: agresiv
- Acțiune ofensivă. Arme ofensive. DLRLC
- Era gata a susține, ofensiv sau defensiv, pe oricare din aripele [armatei] sale. HASDEU, I. V. 145. DLRLC
-
etimologie:
- offensif DEX '09 DEX '98 DN