ODORIZÁRE, odorizări, s. f. Acțiunea de a odoriza și rezultatul ei. – V. odoriza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

ODORIZÁRE s.f. Acțiunea de a odoriza și rezultatul ei. [< odoriza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ODORIZÁRE s. (CHIM.) odorare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

odorizáre s. f., g.-d. art. odorizării; pl. odorizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ODORIZÁ, odorizez, vb. I. Tranz. A face ca un gaz combustibil inodor să exale un miros prin amestecarea lui cu un odorizant. – Din odorizant (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A ODORIZÁ ~éz tranz. 1) tehn. (gaze combustibile inodore) A amesteca cu un odorizant. 2) (încăperi) A parfuma prin răspândirea unei substanțe aromate. /Din odorizant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ODORIZÁ vb. I. tr. (Tehn.) A face ca un gaz combustibil inodor dintr-o conductă să capete un miros puternic prin adăugarea unui odorizant. [Cf. fr. odorer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ODORIZÁ vb. tr. a face ca un gaz combustibil inodor dintr-o conductă să capete un miros puternic prin un odorizant. (< odorizant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A odoriza ≠ a dezodoriza
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

odorizá vb., ind. prez. 1 sg. odorizéz, 3 sg. și pl. odorizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink