ODORÁT, (rar) odoraturi, s. n. (Înv.) Miros. – Din fr. odorat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

ODORÁT s. v. miros.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

odorát s. n., pl. odoráturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink