4 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ODORAT s. n. Miros. – Din fr. odorat.

odorat2, ~ă a [At: ÎNV. VIN. 56/18 / Pl: ~ați, ~e / E: lat odoratus, -a, -um] (Îvr) Odorant (1).

odorat1 sn [At: NEGULICI / Pl: (rar) ~uri / E: fr odorat, lat odoratus, -us] (Frî) Miros.

ODORAT, (rar) odoraturi, s. n. (Înv.) Miros. – Din fr. odorat.

odorat n. unul din cele cinci simțuri care percepe mirosurile.

*odorát n., pl. urĭ (lat. odoratus. V. olfactiv). Simțu mirosuluĭ: nasu e organu odoratuluĭ.

odora vi [At: MAIOR, IST. 15/5 / Pzi: ~rez / E: lat odorare, it odorare, fr odorer] (Înv) 1 A răspândi un miros Si: a mirosi. 2 (Ccd) A simți un miros.

odorât sn [At: DDRF / Pl: ? / E: odorî] (Olt) Terminare a unei munci agricole, în special a aratului.

odorî vi [At: ȘEZ. I, 143 / V: (reg) odărî / Pzi: ~răsc / E: srb odorati] (Ban; Olt) A termina o muncă agricolă, în special aratul.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

odorî (-răsc, -it), vb. – (Olt.) A termina treaba. Sb. odorati (Candrea). – Der. odoranie, s. f. (Olt., sfîrșitul muncilor agricole).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

odorî, odorăsc, vb. (reg.) a termina o muncă agricolă, în special aratul.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Alocasia odora (Roxb.) C. Koch. Specie cu spadice înalt de 22 cm, spată aproximativ 20 cm lungime, verde-albăstruie, ascuțită la vîrf. Frunze lung-pețiolate, viguroase, lungi pînă la 110 cm, late pînă la 80 cm, cărnoase.

Intrare: odorat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odorat
  • odoratul
  • odoratu‑
plural
  • odoraturi
  • odoraturile
genitiv-dativ singular
  • odorat
  • odoratului
plural
  • odoraturi
  • odoraturilor
vocativ singular
plural
Intrare: odora
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • odora
  • odorare
  • odorat
  • odoratu‑
  • odorând
  • odorându‑
singular plural
  • odorea
  • odorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • odorez
(să)
  • odorez
  • odoram
  • odorai
  • odorasem
a II-a (tu)
  • odorezi
(să)
  • odorezi
  • odorai
  • odorași
  • odoraseși
a III-a (el, ea)
  • odorea
(să)
  • odoreze
  • odora
  • odoră
  • odorase
plural I (noi)
  • odorăm
(să)
  • odorăm
  • odoram
  • odorarăm
  • odoraserăm
  • odorasem
a II-a (voi)
  • odorați
(să)
  • odorați
  • odorați
  • odorarăți
  • odoraserăți
  • odoraseți
a III-a (ei, ele)
  • odorea
(să)
  • odoreze
  • odorau
  • odora
  • odoraseră
Intrare: odorât
odorât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: odorî
verb (V410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • odorî
  • odorâre
  • odorât
  • odorâtu‑
  • odorând
  • odorându‑
singular plural
  • odorăște
  • odoraște
  • odorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • odorăsc
(să)
  • odorăsc
  • odoram
  • odorâi
  • odorâsem
a II-a (tu)
  • odorăști
(să)
  • odorăști
  • odorai
  • odorâși
  • odorâseși
a III-a (el, ea)
  • odorăște
  • odoraște
(să)
  • odorască
  • odora
  • odorî
  • odorâse
plural I (noi)
  • odorâm
(să)
  • odorâm
  • odoram
  • odorârăm
  • odorâserăm
  • odorâsem
a II-a (voi)
  • odorâți
(să)
  • odorâți
  • odorați
  • odorârăți
  • odorâserăți
  • odorâseți
a III-a (ei, ele)
  • odorăsc
(să)
  • odorască
  • odorau
  • odorâ
  • odorâseră
odărî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

odorat, odoraturisubstantiv neutru

  • 1. Miros. DEX '09
    sinonime: miros
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.