ODOLEANĂ s. f. v. odolean.

odoleană sf vz odolean¹

ODOLEANĂ s. f. V. odolean.

ODOLEANĂ s. f. v. odolean¹.

hodolan² sm vz odolean

hodolean sm vz odolean

hoidulean sm vz odolean

lean-odolean s [At: PAMFILE, S. V. 35 / Pl: nct / E: cf odolean] (Mun; pbl) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

odolan² s vz odolean¹

odolean¹ sm [At: CIHAC II, 225 / V: (rar) ~ă sf, oid~, oidul~, (reg) h~, ~lan / Pl: ? / E: ucr одолян] (Bot; reg) 1 Plantă erbacee cu tulpina dreaptă și înaltă, cu flori trandafirii sau albe, care crește în regiunea subalpină sau alpină, cu miros neplăcut, fiind utilizată la prepararea unor produse farmaceutice (Valeriana officinalis). 2 Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori trandafirii, care crește în regiunea subalpină sau alpină, utilizată în industria farmaceutică (Valeriana dioica). 3 Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu flori albe, care crește în regiunea subalpină sau alpină, utilizată în industria farmaceutică (Valeriana excelsa). 4 Năvalnic (Scolopendrium vulgare). 5 Gherghină (Dohlia variabilis).

oidolean s vz odolean¹

oidulean s vz odolean¹

valeriană sf [At: COTEANU, PL. 14 / P: ~ri-a~ / V: (înv) valerian / Pl: ~ne / E: lat valeriana, fr valériane] 1 Plantă din familia valerianaceelor, cu tulpina erectă, cu florile trandafirii sau albe, a cărei rădăcină este folosită la prepararea unor produse farmaceutice și în medicina populară Si: odolean¹, (reg) năvalnic, gușa-porumbului, iarba-pisicilor (Valeriana officinalis). 2 (Prc) Rădăcină de valeriană (1). 3 Substanță uleioasă, puternic mirositoare, extrasă din rădăcina de valeriană (1), folosită sub formă de infuzie, extract sau tinctură, ca spasmolitic și sedativ.

GUȘĂ, GUȘE (pl. -și) sf. 1 🩺 Umflătură mare la gît, mai adesea sub bărbie, care se formează la oameni, mai ales la locuitorii din părțile muntoase, printr’o hipertrofie a glandei tiroide (🖼 2490): avea o gușă la gît cît o ploscă de cele mari (CRG.); i se mărește capul, făcîndu-i-se sub grumaz o ~ mare (SB.) ¶ 2 🐦 Dilatațiune a esofagului, de forma unei pungi, la unele păsări, în care intră alimentele înainte de a ajunge în stomac: vulturul se repezi la fîntînă și-i aduse apă în ~ (ISP.) ¶ 3 Grăsime care atîrnă la unii oameni pe sub bărbie: căpitanul se scărpină pe ~ (DLVR.) ¶ 4 Pielea ce atîrnă la vite (boi, vaci, tauri) sub gît, în fața pieptului ¶ 5 pr. ext. 🫀 F Gît ¶ 6 Partea unei blăni între gît și pîntece ¶ 7 Maram. (PAP.) Jurubiță ¶ 8 🌿 GUȘA-PORUMBULUI¹, plantă cu flori albe-verzui, cu boabe negre și strălucitoare; numită și „plescaiță” (Cucubalus baccifer) (🖼 2493); – GUȘA-PORUMBULUI², plantă cu flori albe, cu fructe în formă de capsulă; numită și „bășicoasă” (Silene inflata) (🖼 2492); – GUȘA-PORUMBULUI³ = ODOLEAN (Valeriana officinalis) [comp. lat. vulg. gevsiae].

ODOLEAN sbst., ODOLEANĂ sf. 🌿 Două specii de plante, cu flori trandafirii sau albe, ce cresc prin fînețe și locuri umede; rădăcina ei, întrebuințată în farmacie, are un miros caracteristic, neplăcut; planta e purtată la brîu de femeile din popor, căci cred că le aduce noroc în dragoste (Valeriana officinalis) (🖼 3414), (V. dioica): Bujorelul falnic, rumen, cu năltuța odoleană (ALECS.); Foaie verde odoleană, asta-i mîndra mîndruleană (IK.-BRS.) [srb. o d o l j a n].

HODOLEAN s. m. V. odolean.

ODOLEAN ¹ s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori trandafirii sau albe, care cresc prin finețe și locuri umede și dintre care una servește la prepararea unor produse farmaceutice (Valeriana). Cu ce apă m-ai scăldat: Cu apă de la fîntînă... Și c-un fir de odolean. ȘEZ. XX 100. Frunză verde odolean, La crîșmuța de subt deal Bea Bugean și cu Vargan. SEVASTOS, C. 315. Variante: hodolean (ȘEZ. VII 166) s. m., odoleană (ALECSANDRI, P. A. 125, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423) s. f.

ODOLEAN², -Ă, odoleni, -e, adj. (Regional, despre păsările de curte) Nadolean. Într-o mînă ținea de aripă o găină odoleană și-n cealaltă ținea de picioare o pereche de rațe leșești. GALAN, Z. R. 233. – Variantă: hodolean, -ă adj.

ODOLEAN ~eni m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi, păroase și cu flori trandafirii sau albe, reunite în inflorescențe umbeliforme; valeriană. /<ucr. odoljan

hodolean m. Mold. Bot. tătarcă. [V. odolean].

odolean m. plantă cu miros caracteristic și neplăcut, căutată de pisici (Valeriana): țărancele o poartă la brâu, căci le aduce noroc în dragoste. [Rut. ODOLĬAN].

odoleán (vest) m., pl. enĭ, și odoleană (est) f., pl. ene (sîrb. odoljan și -ljen, rut. odolĕán, rus. odolénĭ, nufăr). Valeriană. – Une-orĭ confundată cu năvalnicu.

*valeriánă f., pl. iene (mlat. valeriana). Bot. O plantă erbacee a căreĭ rădăcină e antispazmodică și febrifugă (valeriana officinalis). Ĭa are un miros particular și cam neplăcut care place pisicilor, ĭar țărancele o poartă la brîŭ crezînd că aduce noroc în amor. – Pop. năvalnic și odoleană. V. fetică.

odoleană.

odolean (plantă) (desp. -lean) s. m., pl. odoleni

!odolean (plantă) (-lean) s. m., pl. odoleni

odolean (bot.) s. m. (sil. -lean), pl. odoleni

odolean (odoleni), s. m. – Valeriană (Valeriana officinalis). Sb. odoljan, din sl. odoleti „a învinge”, datorită proprietăților sale medicinale (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 225).

ODOLEÁN (< scr.) s. m. Plantă erbacee perenă din genul Valeriana, familia valerianaceelor, cu tulpina înaltă până la 150 cm, cu flori mari liliachii sau albe; valeriană. Întreaga plantă are un miros caracteristic. Rădăcinile și rizomii speciei Valeriana officinalis, cultivată ca plantă medicinală, conțin ulei de valeriană, care are proprietăți sedative, tonice și antispasmodice. Se cunosc peste 150 de specii de Valeriana.

VALERIANA L., ODOLEAN, fam. Valerianaceae. Gen originar din regiunile temperate și reci ale globului, peste 150 specii, vivace și anuale, erbacee sau lemnoase, urcătoare sau erecte. Frunze radicale, întregi sau dentate, cele caulinare sau toate sînt penat-crestate sau penat-sectate. Flori albe sau roz (caliciul cu diviziuni capilare, plumoase, tub floral scurt, rar prelungit, marginea corolei cu 5 lacinii, 3 stamine, rar 1 sau 2, stil crestat în vîrf.

ODOLEAN s. (BOT.; Valeriana officinalis) (livr.) valeriană, (reg.) gușa-porumbelului, gușa-porumbului.

ODOLEAN s. (BOT.; Valeriana officinalis) (livr.) valeriană, (reg.) gușa-porumbelului, gușa-porumbului.

odoleán, s.m. Plantă erbacee, perenă, cu tulpina înaltă, cu flori liliachii sau albe (Valeriana officinalis); valeriană, iarba mâțului. ■ (med. pop.) Ceaiul din rădăcini de odolean se folosește pentru calmarea sistemului nervos. ■ (mag.) Fetele îl purtau ca să nu fie furate de zmei. – Din ucr. odoljan (Scriban, DEX, MDA).

odolean, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, perenă, cu tulpina înaltă, cu flori liliachii sau albe (Valeriana officinalis). Valeriană, iarba mâțului (Borza, 1968: 177). Ceaiul din rădăcini de odolean se folosește pentru calmarea sistemului nervos. ♦ (mag.) Odoleanului i s-a atribuit puteri protectoare contra supranaturalului: fetele îl purtau ca să nu fie furate de zmei (Butură, 1979: 173). – Din ucr. odoljan (Scriban, DEX, MDA).

odolean, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, perenă, cu tulpina înaltă, cu flori liliachii sau albe (Valeriana officinalis). Valeriană, iarba mâțului (Borza 1968: 177). Ceaiul din rădăcini de odolean se folosește pentru calmarea sistemului nervos. Odoleanului i s-a atribuit puteri protectoare contra supranaturalului: fetele îl purtau ca să nu fie furate de zmei (Butură 1979: 173). – Din sl. odoleti „a învinge”, datorită proprietăților sale medicinale (DER), cf. srb. odoljan.

ODOLEANĂ s. f. v. odolean¹.

ODOLEAN¹ subst. 1. Nume dat mai multor plante erbacee cu tulpina înaltă și dreaptă, cu flori trandafirii sau albe; cresc prin fînețe și locuri umede din regiunea subalpină sau alpină; rădăcina uneia dintre ele, cu miros neplăcut, servește la prepararea unor produse farmaceutice: a) Valeriana officinalis. CIHAC, II, 225, LM, DDRF, BRANDZA, D. 247, DAMÉ, T. 186, BARCIANU, GRECESCU, FL. 284, SIMIONESCU, FL. 285, ȚIPLEA, P. P. 113; b) Valeriana dioica. GRECESCU, FL. 285, SIMIONESCU, FL. 285, VICIU, S. GL., ȚIPLEA, P. P. 113; c) Valeriana excelsa. PANȚU, PL. Omagul... și odoleanul... se puseră lîngă mătrăgună. NEGRUZZI, S. I, 100. Iată vin pe rînd, păreche, și pătrund cole-n poiană Bujorelul vioi, rumen, cu năltuța odoleană. ALECSANDRI, P. III, 55, cf. CONV. LIT. VII, 86. Cîrstineasă, odolean, otrățel, lumînărică de pe munte, bună dă gălbinare. JIPESCU, O. 74. Merge badea cel frumos Cu carul de odolean Cu spițe de măgheran. .F (1885), 44, cf. H II 273, III 243, 307, IV 52, IX 305, 338, XI 326. Calul d-un buștean lega, D-un buștean De odolean, Și spre horă se-ndrepta. TEODORESCU, P. P. 71. Foaie verde odoleană, Asta-i mîndra mîndruleană, Țesătoarea pînzelor. JARNIK-BÎRSEANU, D. 423. Frunză verde odolean, La crîșmuța de sub deal, Bea Bugean și cu Vargan. SEVASTOS, C. 315, cf. MÎNDRESCU, L. P. 48. Hodolean și iarbă neagră, Ieși afară, maică dragă, Să vezi domnii cum mă leagă. ȘEZ. VII, 166, cf. GRAIUL, I, 308. Frundzuleana odolean, Tătă lumea-i dintr-on neam, Numa eu pe nimi n-am. VASILIU, C. 137. Zisei verde odoleanu, O suit bădița dealu, Îi cunosc mersu și calu. I. CR. IV, 25. Cu obede din lemn verde,... Buciumul de odolean. BÎRLEA, C. P. 112, cf. ALR II 6 281/182, 219, 228, 250, 346, 349, 353, 362, 365, 386, 520, 605, 791, 812, 848. 2. (Regional) Năvalnic (Scolopendrium vulgare). DS, SCRIBAN, D. 3. (Regional) Gherghină (Dahlia variabilis). A v 25, VI 26. – pl.:? – Și: odolan (COTEANU, PL. 14, LB, POLIZU, VICIU, S. GL., BIANU, D. S. 777, DR. V, 562, ALR II 6 281/876), hodolean, (rar) oidolean (ALR II 6 281/284), oidulean (JAHRESBER. VI, 58) subst.; odoleană s. f. – Din ucr. одолян.