odobaș sm vz odabaș

odobáș și -áșă m., pl. șĭ (din maĭ vechĭu odabuș, d. turc. oda-bașy. V. odaĭe și baș-). Vechĭ. Șef de companie (căpitan) la Turcĭ. Căpitan de seĭmenĭ saŭ de arnăuțĭ la Românĭ.

odabaș sm [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 164/31 / V: (îrg) ~ă, odob~, odobașă / Pl: ~i / E: tc odabasi] (Tcî) 1 Comandant al unei companii de ieniceri. 2-3 (Pex) Căpitan (de seimeni sau) de arnăuți. 4 Șef al lipcanilor.

odabașă sm vz odabaș

odobașă sm vz odabaș

odabáș, V. odobaș.

ODOBÁȘ s. m. (în sec. 17-18, în Țara Românească și în Moldova) Grad militar inferior căpitanului.

odobaș, -ă, odobași, s.m. (înv.) șef de companie; căpitan.

odabaș, odabași, s.m. (înv.) căpitan.

ODOBAȘ s. m. v. odabaș.

ODABAȘ s. m. (Turcism învechit) Căpitan, comandant al unei companii de ieniceri; p. ext. căpitan de seimeni sau de arnăuți. Și au mers toți ciorbagiii și odobașii și au grăit craiului cum că-l iau asupra lor. AXINTE URICARIUL, LET. II, 164/31. Iar domnul Mavrogeni încă au pus oaste străji pe marginea țării turci beșlii, cu căpetenii beșlii, agale și odabași. DIONISIE, C. 173, cf. 230. Cîte 3 zapcii la un steag, adecă: stegar, odobașă și ciauș (a. 1776). URICARIUL, XIX, 319, cf. IORGA, S. D. VI, 186. O „vădană” din Odobești se plînge că „un vornic Spiridon, tot de acolo, i-ar fi luat o scoarță și au dat-o la un turc ci au fost odobași” (a. 1823). IORGA, S. D. VII, 72, cf. ȘIO II₂, 90, T. PAPAHAGI, C. L, ♦ Șef al lipcanilor. cf. HOLBAN, BUL. COM. IST. IX, 160. – pl.: odabași. – Și: odobaș, odabașă (TDRG), odobașă s. m. – Din tc. odabasi.