odoacă av [At: M. COSTIN, O. 159 / E: nct] (Înv) 1 Până și Si: chiar. 2 Cu siguranță Si: desigur, sigur.

odoácă (oa dift.) adv. (cp. cu dacă). Vechĭ. Chear: nu numaĭ oameniĭ, ce și dobitoacele odoacă (Dos.).

odoacă adv. – Chiar (și), pînă și. Origine necunoscută. Cuvînt rar, apare numai la Dosoftei (sec. XVII).

ODOACĂ adv. (Învechit) 1. Chiar (și), pînă și. De-atuncea-s 70 de ai și mai bine odoacă. DOSOFTEI, v. S. octombrie 83^v/32. Hi-mi-aș dat toată avearea odoacă... să mă isțelească. id. ib. noiembrie 112 ͬ/20. 2. Sigur, desigur, cu siguranță. Și să hie mai avut vreame cevași Timuș, nici o mănăstire n-ar hi hălăduit neprădată odoacă. M. COSTIN, o. 159, cf. 180, 257. – Etimologia necunoscută.