odihneală sf [At: GCR I, 3/9 / V: (reg) odin~ / Pl: ~eli / E: odihni + -eală] 1-6 (Îrg) Odihnă (1-4, 13, 16). 7 (Îrg) Tihnă. 8 (Nob) Rugăciune pentru odihna sufletului. 9 (Înv) Liniște sufletească Si: mulțumire, pace.

odineală sf vz odihneală

ODIHNEALĂ s. v. astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, răgaz, repaus, tihnă.

odihneală s. v. ASTÎMPĂR. CALM. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. RĂGAZ. REPAUS. TIHNĂ.

ODIHNEALĂ s. f. 1. (Învechit și regional) Repaus, inactivitate; odihnă (1). Ce folosu ți-e de dulcea[ța] trupului... dzua și noapte... în odihneală (sec. XVI), cuv. d. bătr. ii, 452/1, cf. ANON. CAR., BL I, 95, ROSETTI, L. R. VI, 210, alrm ii/i h 155/682. ♦ (Regional, în practicile religiei creștine, la pl.) Popas, oprire a procesiunii mortuare în drum spre cimitir, pentru a se citi evanghelii (Somova – Tulcea). cf. alr ii/i mn 89, 2 712/682. Douîsprezeĉi uodinieli [îi face pînă la groapă] ib. ♦ (Neobișnuit) Rugăciune pentru odihna sufletului. Ș-au făcutu odihneale sufletului său (sec. XVI). cuv. D. bătr. ii, 421/20. 2. (Învechit) Moarte; odihnă (4). Răsuflarea și odihneala lui Ieremia. dosoftei, v. s. septembrie, 34^r/27. Ferice în ce cale mergi suflete că ți să gată loc de odihneală. molitvenic (sec. XVII), 308. 3. (Învechit) Liniște sufletească, pace, mulțumire; odihnă (5). Am aflat eu întru tine odihneală cît am fostu întru tine (cca 1550). gcr i, 3/9, cf. 256/25. Și voru cînta îngerii întro slava odihnealeei sale (sec. XVI), cuv. d. bătr. ii, 461/10. Nu vor avea odihneală nece zuoa, nece noaptea. n. test (1648), 314^r/6. Iară în acela pămînt de unde fuiu luat osîndiiu-mă să mă tornu și [să]-mi ceiu odihneală. molitvenic (sec. XVII), 305. – pl.: odihneli și: (învechit, rar) odihneale. – Și: (regional) odineală s. f. – Odihni + suf. -eală.