ODEON, odeoane, s. n. Tip de edificiu specific Antichității greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] – Din fr. odéon.

odeon sn [At: DN³ / P: ~de-on / Pl: ~oane / E: fr odéon] 1 Teatru destinat în special reprezentațiilor muzicale, la greci și la romani. 2 Denumire dată unor teatre moderne.

ODEON, odeoane, s. n. Tip de edificiu specific antichității greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] – Din fr. odéon.

ODEON s.n. 1. Teatru destinat în special reprezentațiilor muzicale, la greci și la romani. 2. Denumire dată unor teatre moderne. [< fr. odéon].

ODEON s. n. Teatru acoperit pentru audiții muzicale, la greci și la romani. (cf. fr. odéon)

ODEON odeoane n. (în antichitatea greco-romană) Clădire specială pentru manifestații artistice (audiții muzicale, recitaluri de poezie etc.). [Sil. -de-on] /<fr. odéon

odeon (desp. -de-on) s. n., pl. odeoane

odeon (-de-on) s. n., pl. odeoane

odeon s. n. (sil. -de-on), pl. odeoane

Odeon (< gr. Ὼδεῖον, din ᾠδή [odé] „cântec”) 1. Clădire destinată în antichitate audițiilor muzicale. Primele O. au apărut la Atena, cel mai celebru fiind acela construit în timpul lui Pericle pe Acropole (cu lemnăria provenind de la corăbiile persane capturate la Salamina). O. se prezenta ca un teatru acoperit, de mici dimensiuni. Amfiteatrul, destinat publicului, avea o pantă mai abruptă decât în teatrele obișnuite – această tendință a desfășurării pe verticală mai curând decât în lărgime fiind menită să favorizeze acustica*. Inițial, în O. se țineau concursurile de cânt, dar cu timpul, tot aici au început să aibă loc ședințe de judecată, adunări ale poporului etc. Pe lângă cele patru O. de la Atena, grecii – și mai târziu romanii – au ridicat astfel de construcții la Corint, Efes, Epidaur, Pompei, Taormina, Smirna etc. 2. Astăzi, nume aplicat frecvent cinematografelor și teatrelor. Cel mai cunoscut e teatrul „Odéon” din Paris (1791).

ODEÓN (< fr.; {s} lat. odeum „teatru mic”) s. n. 1. (În Antichitate) Teatru destinat la greci și romani, în special, spectacolelor muzicale (cel mai vechi o. cunoscut a fost construit de Pericle la Atena, iar cel mai vechi păstrat este cel de la Pompei). 2. Denumire dată unor teatre moderne. Unul dintre cele mai celebre a fost teatrul O. construit la Paris (1779-1782) de M.-J. Peyre și Ch. de Wailly și care, fiind ars de multe ori, a fost reconstruit de J.F. Chalgrin (1808), apoi de Prévost și Baraguey (în 1820); astăzi adăpostește Teatrul Europei.