12 definiții pentru ocărâtor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCĂRÂTOR, -OARE, ocărători, -oare, adj. Care jignește, insultă, ofensează. – Ocărî + suf. -tor.

ocărâtor, ~oare a [At: (cca 1550-1580) CUV. D. BĂTR. II, 332/9 / V: (înv) ~iu, ~rit~ / Pl: ~i, ~oare / E: ocărî + -tor] 1 (Îvp) Care jignește Si: jignitor, rușinos. 2 (Înv) Clevetitor.

OCĂRÂTOR, -OARE, ocărâtori, -oare, adj. (Înv.) Care jignește, insultă, ofensează. – Ocărî + suf. -tor.

ocărâtoriu, ~oare a vz ocărâtor

OCĂRÎTOR, -OARE, ocărîtori, -oare, adj. (Învechit) Care jignește, insultă, ofensează; rușinos. Și-și făgăduiau... a se mîntui de o robire ocărîtoare. BĂLCESCU, O. II 254.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ocărâtor adj. m., pl. ocărâtori; f. sg. și pl. ocărâtoare

ocărâtor adj. m., pl. ocărâtori; f. sg. și pl. ocărâtoare

ocărâtor adj. m., pl. ocărâtori; f. sg. și pl. ocărâtoare

ocărăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rît prt., -rîtor adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OCĂRÂTOR adj. v. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat.

ocărîtor adj. v. BLAMABIL. CONDAMNABIL. CRITICABIL. NEÎNGĂDUIT. NEONORABIL. NEPERMIS. REGRETABIL. REPROBABIL. RUȘINOS. URÎT. VINOVAT.

Intrare: ocărâtor
ocărâtor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocărâtor
  • ocărâtorul
  • ocărâtoru‑
  • ocărâtoare
  • ocărâtoarea
plural
  • ocărâtori
  • ocărâtorii
  • ocărâtoare
  • ocărâtoarele
genitiv-dativ singular
  • ocărâtor
  • ocărâtorului
  • ocărâtoare
  • ocărâtoarei
plural
  • ocărâtori
  • ocărâtorilor
  • ocărâtoare
  • ocărâtoarelor
vocativ singular
plural
ocărâtoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocărâtor, ocărâtoareadjectiv

  • 1. Care jignește, insultă, ofensează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rușinos
    • format_quote Și-și făgăduiau... a se mîntui de o robire ocărîtoare. BĂLCESCU, O. II 254. DLRLC
etimologie:
  • Ocărî + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.