O definiție pentru ocălnicie
Arhaisme și regionalisme
ocălnicie s.f. (înv.) desperare.
Intrare: ocălnicie
ocălnicie substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||